Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat participanţilor la întâlnirea promovată de Consiliul Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi "Biserica şi ţiganii: a vesti Evanghelia în periferii" (5-9 iunie 2014)
Iubiţi fraţi şi surori,
Cu ocazia Întâlnirii mondiale a promotorilor episcopali şi ai directorilor naţionali ai pastoraţiei ţiganilor, vă adresez bun venit şi vă salut cordial pe toţi. Îi mulţumesc cardinalului Antonio Maria Vegli? pentru cuvintele sale de introducere. Întâlnirea voastră are ca temă "Biserica şi ţiganii: a vesti Evanghelia în periferii". În această temă există înainte de toate memoria unui raport, cel dintre comunitatea eclezială şi poporul ţigan, istoria unui drum pentru a se cunoaşte, pentru a se întâlni; apoi există provocarea pentru astăzi, o provocare ce se referă fie la pastoraţia obişnuită, fie la noua evanghelizare.
Adesea ţiganii se află la marginile societăţii şi uneori sunt văzuţi cu ostilitate şi suspiciune; sunt foarte puţin implicaţi în dinamicile politice, economice şi sociale din teritoriu. Ştim că este o realitate complexă, dar cu siguranţă şi poporul ţigan este chemat să contribuie la binele comun şi acest lucru este posibil cu itinerarii adecvate de coresponsabilitate, respectând obligaţiile şi promovând drepturile fiecăruia.
Printre motivele care în societatea de astăzi provoacă situaţii de mizerie într-o parte a populaţiei, putem găsi lipsa de structuri educative pentru formarea culturală şi profesională, dificilul acces la asistenţa sanitară, discriminarea în piaţa muncii şi lipsa de locuinţe demne. Dacă aceste plăgi ale ţesutului social îi lovesc pe toţi fără deosebire, grupurile cele mai slabe sunt acelea care devin mai uşor victime ale noilor forme de sclavie. De fapt, persoanele mai puţin ocrotite sunt cele care cad în capcana exploatării, a cerşetoriei forţate şi a diferitelor forme de abuz. Ţiganii sunt printre cei mai vulnerabili, mai ales atunci când lipsesc ajutoarele pentru integrarea şi promovarea persoanei în diferitele dimensiuni ale trăirii civile.
Aici se altoieşte grija Bisericii şi contribuţia voastră specifică. De fapt, Evanghelia este vestea de bucurie pentru toţi şi în mod special pentru cei mai slabi şi pentru marginalizaţi. Lor suntem chemaţi să le asigurăm apropierea noastră şi solidaritatea noastră, după exemplul lui Isus Cristos care le-a mărturisit lor predilecţia Tatălui.
Este necesar ca, alături de această acţiune solidară în favoarea poporului ţigan, să existe angajarea instituţiilor locale şi naţionale şi sprijinul comunităţii internaţionale, pentru a găsi proiecte şi intervenţii menite îmbunătăţirii calităţii vieţii. În faţa dificultăţilor şi a necazurilor fraţilor, toţi trebuie să se simtă interpelaţi de a pune în centrul atenţiilor lor demnitatea fiecărei persoane umane. Cât priveşte situaţia ţiganilor din toată lumea, astăzi este mai necesar ca oricând să se elaboreze noi abordări în domeniul civil, cultural şi social, precum şi în strategia pastorală a Bisericii, pentru a face faţă provocărilor care provin din forme moderne de persecuţie, de asuprire şi, uneori, chiar de sclavie.
Vă încurajez să continuaţi cu generozitate opera voastră importantă, să nu vă descurajaţi, ci să continuaţi să vă angajaţi în favoarea celui care se află mai mult în condiţii de necesitate şi de marginalizare, în periferiile umane. Ţiganii să poată găsi în voi fraţi şi surori care îi iubesc cu aceeaşi iubire cu care Cristos i-a iubit pe cei mai marginalizaţi. Fiţi pentru ei faţa primitoare şi bucuroasă a Bisericii.
Asupra fiecăruia dintre voi şi asupra muncii voastre invoc ocrotirea maternă a Fecioarei Maria. Vă binecuvântez şi vă însoţesc cu rugăciunea mea şi mă încred în rugăciunea voastră pentru mine. Mulţumesc.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:www.ercis.ro
