Luni, 25 decembrie 2023 – solemnitatea Nașterii Domnului și Mântuitorului Nostru Isus Christos – papa Francisc a oficiat tradiționala ceremonie a mesajului de Crăciun ”Urbi et Orbi”, însoțit de binecuvântarea apostolică și darul indulgenței plenare. Într-un cadru internațional marcat de conflicte, papa a evidențiat că a spune "da" lui Cristos, Principele Păcii, înseamnă, în primul rând, a spune "nu" războiului.
”Cuvântul veșnic al Tatălui, Dumnezeul nemărginit, s-a făcut trup și a venit să locuiască între noi: aceasta este vestea care schimbă cursul istoriei!” – a spus papa Francisc la tradiționalul mesaj de Crăciun ”Urbi et Orbi”, transmis în mondoviziune luni, 25 decembrie a.c., în solemnitatea Nașterii Domnului și Mântuitorului Nostru Isus Christos. Ceremonia a avut loc la ora Romei 12.00 și s-a desfășurat, ca de obicei, în balconul central al bazilicii Sfântul Petru.
Papa a vorbit despre bucuria nașterii lui Cristos, Mântuitorul și Principele păcii, dar a denunțat în același timp logica războiului care provoacă durere, sărăcie și moarte în nenumărate țări de pe planetă.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, Mesajul de Crăciun din 2023 al papei Francisc:
«Dragi frați și surori, Crăciun fericit!
Privirea și inima creștinilor din întreaga lume sunt îndreptate spre Betleem; acolo, unde în aceste zile domnesc tristețea și tăcerea, răsună vestea așteptată de secole: "Vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul" (Lc 2,11). Acestea sunt cuvintele îngerului din cerul Betleemului și ne sunt adresate și nouă. Ne umple de încredere și de speranță să știm că Domnul s-a născut pentru noi; Cuvântul veșnic al Tatălui, Dumnezeul nemărginit, și-a făcut locuință printre noi. S-a făcut trup, a venit "să locuiască în mijlocul nostru" (In 1,14): aceasta este vestea care schimbă cursul istoriei!
Vestea de la Betleem este vestea unei "mari bucurii" (Lc 2,10). Ce bucurie? Nu fericirea trecătoare a lumii, nu bucuria distracției, ci o bucurie "mare", pentru că ne face "mari". Pentru că astăzi, noi, oamenii, cu limitele noastre, îmbrățișăm certitudinea unei speranțe nemaiîntâlnite, aceea de a ne fi născut pentru Cer. Da, Isus, fratele nostru, a venit să-l facă pe Tatăl său Tatăl nostru: Copil plăpând, el ne descoperă blândețea lui Dumnezeu; și chiar mai mult: El, Unul-Născut al Tatălui, ne dă "puterea de a deveni fiii ai lui Dumnezeu" (In 1,12). Iată bucuria care consolează inima, reînnoiește speranța și dă pace: este bucuria Duhului Sfânt, bucuria de a fi copii iubiți.
Frați și surori, astăzi, la Betleem, în întunericul pământului, s-a aprins această flacără nestinsă, astăzi, peste întunericul lumii predomină lumina lui Dumnezeu, "care luminează pe orice om" (In 1,9): să ne bucurăm de acest har! Bucură-te tu, care ți-ai pierdut încrederea și certitudinea, căci nu ești singur, nu ești singură: Cristos s-a născut pentru tine! Bucură-te, tu, care ai renunțat la speranță, căci Dumnezeu îți întinde mâna: nu te arată cu degetul, ci îți oferă mânuța lui de Prunc pentru a te elibera de temerile tale, pentru a te ușura de necazurile tale și pentru a-ți arăta că în ochii lui valorezi ca nimic altceva. Bucură-te, tu care nu-ți găsești pacea în inima ta, căci pentru tine s-a împlinit străvechea profeție a lui Isaia: "Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat [...] și numele lui va fi: [...] Principe al Păcii" (9,5)". Cu El "pacea nu va avea sfârșit" (9,6).
În Sfânta Scriptură, Principelui Păcii i se împotrivește "principele acestei lumi " (Ioan 12,31) care, semănând moarte, acționează împotriva Domnului, " iubitorul de viață " (Înțelepciunea 11,26). Îl vedem în acțiune la Betleem, când, după nașterea Mântuitorului, are loc măcelul celor nevinovați. Câte măceluri de nevinovați în lume: în sânul mamei, pe drumurile celor disperați în căutare de speranță, în viața atâtor copii a căror copilărie este devastată de război. Ei sunt micii Isus din zilele noastre.
De aceea, a spune "da" Principelui Păcii înseamnă a spune "nu" războiului, cu curaj, tuturor războaielor, la logica însăși a războiului, călătorie fără țel, înfrângere fără învingători, nebunie fără scuză. Dar pentru a spune "nu" războiului este necesar a spune "nu" armelor. Pentru că dacă omul, a cărui inimă este nestatornică și rănită, găsește în mâinile sale instrumente de moarte, mai devreme sau mai târziu le va folosi. Și cum se poate vorbi de pace dacă producția, vânzarea și comerțul cu arme cresc? Astăzi, ca și pe vremea lui Irod, uneltirile răului, care se opun luminii divine, se mișcă la umbra ipocriziei și a ascunderii: câte masacre armate au loc într-o tăcere asurzitoare, fără ca mulți să știe! Oamenii, care nu vor arme, ci pâine, care se zbat să se descurce și cer pace, nu știu cât de mulți bani publici sunt alocați pentru armament. Și totuși, ar trebui să știe! Să se vorbească despre asta, să se scrie despre asta, pentru ca interesele și câștigurile care trag sforile războaielor să fie cunoscute.
Isaia, care a profețit despre Principele Păcii, a scris despre o zi în care "un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam"; despre o zi în care oamenii "nu vor mai învăța arta războiului", ci "își vor frânge săbiile și vor face din ele pluguri, iar din sulițele lor vor face coase" (Isaia 2,4). Cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne străduim ca acea zi să se apropie!
[Acea zi] Să se apropie în Israel și Palestina, unde războiul zguduie viețile acestor populații. Îi îmbrățișez pe toți, în special comunitățile creștine din Gaza, parohia din Gaza, și din toată Țara Sfântă. Port în suflet durerea pentru victimele atacului atroce din 7 octombrie [2023] și reînnoiesc un apel urgent pentru eliberarea celor care sunt încă ținuți ostatici. Implor să se pună capăt operațiunilor militare, cu consecințele îngrozitoare ale victimelor civile nevinovate, și să se remedieze situația umanitară disperată prin deschiderea accesului pentru sosirea ajutoarelor. Să nu se continue alimentarea violenței și a urii, ci să se îndrepte către soluționare chestiunea palestiniană, printr-un dialog sincer și perseverent între părți, susținut de o puternică voință politică și de sprijinul comunității internaționale. Frați și surori, să ne rugăm pentru pace în Palestina și Israel!
Gândurile mele se îndreaptă apoi către populația din Siria chinuită, precum și către cei din Yemen care încă suferă. Mă gândesc la dragul popor libanez și mă rog ca acesta să își regăsească în curând stabilitatea politică și socială.
Cu ochii ațintiți asupra Pruncului Isus, implor pace pentru Ucraina. Să reînnoim apropierea noastră spirituală și umană față de poporul său chinuit, pentru ca, prin susținerea fiecăruia dintre noi, să simtă concretețea iubirii lui Dumnezeu.
Să se apropie ziua păcii definitive între Armenia și Azerbaidjan. Aceasta să fie favorizată de continuarea inițiativelor umanitare, întoarcerea persoanelor strămutate la casele lor în condiții de legalitate și siguranță, precum și respectul reciproc pentru tradițiile religioase și locurile de cult ale fiecărei comunități.
Să nu uităm tensiunile și conflictele care zguduie regiunea Sahel, Cornul Africii, Sudanul, precum și Camerun, Republica Democratică Congo și Sudanul de Sud.
Să se apropie ziua în care se vor întări legăturile frățești în Peninsula coreeană, deschizând căi de dialog și reconciliere care să creeze condițiile pentru o pace durabilă.
Fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut Prunc smerit, să inspire autoritățile politice și toți oamenii de bunăvoință de pe continentul american, pentru a se găsi soluții adecvate pentru a depăși dezacordurile sociale și politice, pentru a lupta împotriva formelor de sărăcie care jignesc demnitatea persoanelor, pentru a aplana inegalitățile și pentru a aborda durerosul fenomen al migrației.
Din iesle, Pruncul ne cere să fim vocea celor care nu au voce: vocea celor nevinovați, care mor din cauza lipsei de apă și de pâine; vocea celor care nu-și găsesc un loc de muncă sau l-au pierdut; vocea celor care sunt forțați să fugă din patria lor în căutarea unui viitor mai bun, riscându-și viața în călătorii extenuante și la voia unor traficanți fără scrupule.
Frați și surori, se apropie timpul de har și de speranță al Jubileului, care va începe peste un an. Această perioadă de pregătire să fie o ocazie de a ne converti inima; de a spune "nu" războiului și "da" păcii; de a răspunde cu bucurie la invitația Domnului care ne cheamă, așa cum a profețit Isaia, "să aducem vestea cea bună celor săraci, / să legăm rănile celor cu inima zdrobită, / să vestim eliberare celor captivi / și deschidere a porților celor închiși" (Is 61,1).
Aceste cuvinte s-au împlinit în Isus (cf. Lc 4,18), care s-a născut astăzi la Betleem. Să-l primim, să ne deschidem inima pentru El, Mântuitorul! Să ne deschidem inima pentru El, Mântuitorul, care este Principele păcii!»
***
După tradiționalul mesaj de Crăciun, papa Francisc a condus rugăciunea ”Îngerul Domnului”. La finalul rugăciunii, papa a invocat Binecuvântarea apostolică solemnă, însoțită de darul indulgenței plenare, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
