Președintele României, Klaus Iohannis, a susținut miercuri, 29 noiembrie 2023, la Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Preasfânta Treime” din Blaj, județul Alba, o alocuțiune în cadrul evenimentului comemorativ „Ceasul Vinerii Mari – 75 de ani de la dezlănțuirea prigoanei împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, Greco – Catolice”.
Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii Președintelui României:
Prefericirea Voastră,
Preasfințiile Voastre,
Sfințiile Voastre,
Domnilor parlamentari,
Domnule Primar al Municipiului Blaj,
Domnule Președinte al Consiliului Județean Alba,
Domnule Prefect,
Distinși reprezentanți ai autorităților locale,
Stimați invitați,
Doamnelor și domnilor,
Este emoționant acest eveniment special prin care rememorăm atacul nedrept și nedemn la adresa libertății de conștiință, care s-a întâmplat în urmă cu 75 de ani, prin interzicerea de către regimul comunist a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.
Ca cetățeni ai unei țări care a luptat pentru a-și câștiga democrația, avem datoria de onoare de a nu-i uita pe cei care au deșteptat conștiința de sine a românilor transilvăneni și pe umerii cărora s-a ridicat la 1918 arcul unității noastre naționale.
Săvârșirea acestui gest de recunoștință astăzi, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime”, la mică distanță de locul unde acum 175 de ani românii din Transilvania își proclamau drepturile și libertatea, capătă semnificația unui important și necesar act patriotic și cultural de relevanță națională.
În toamna lui 1948, la un secol de la Marea Adunare Națională de la Blaj, arestarea episcopilor greco-catolici Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu a constituit un nou pas din strategia comuniștilor de acaparare a puterii, de îndepărtare a poporului român de destinul său european și de amputare a tradițiilor noastre spirituale.
Acest proces de stopare a evoluției democratice a societății românești a început prin instalarea unui guvern nelegitim în martie 1945, a continuat prin falsificarea alegerilor din 1946, prin arestarea opoziției politice și schimbarea regimului constituțional în 1947.
Anul 1948 a fost marcat de lichidarea proprietății private și de prigoana declanșată asupra conducerii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice și s-a încheiat cu desființarea acesteia.
Persecuția declanșată împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice deschidea o nouă fază în asaltul comuniștilor asupra valorilor și instituțiilor democratice ale țării: etapa anihilării conștiințelor și a suprimării elitelor României.
Scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice s-a petrecut, supremă umilință, chiar în ziua în care ar fi trebuit să fie onorată contribuția ei la Marea Unire.
Acțiunea comuniștilor călca în picioare identitatea noastră națională, consfințită prin Constituția democratică interbelică, încă în vigoare la acea dată, care prevedea fără echivoc că “Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune”, iar „Biserica creștină ortodoxă și cea greco-catolică sunt biserici românești”.
Contrar a ceea ce regimul comunist și-ar fi dorit să se întâmple, anii mulți și grei de suferință care au urmat pentru comunitatea greco-catolică din România au constituit un exemplu de jertfă și stăruință în mărturisirea credinței.
La beatificarea celor 7 episcopi – martiri, pe Câmpia Libertății de la Blaj, Sfântul Părinte Papa Francisc a arătat cum credincioșii greco-catolici din România, prigoniți de un sistem tiranic, însă inspirați și întăriți de sacrificiul episcopilor lor martiri, au continuat “să mărturisească credința, fără să cedeze și fără să se răzbune”.
Preafericirea Voastră,
Distinsă audiență,
Atunci când s-a aflat în domiciliu forțat, evocând arestarea și întemnițarea sa și a celorlalți episcopi greco-catolici, Cardinalul Iuliu Hossu a spus cu înțelepciune:
”Istoria nu s‑a terminat aici!” Iar istoria i-a dat dreptate. Luminând multor români calea speranței, rezistența clerului și a credincioșilor greco-catolici în fața persecuțiilor a contribuit la capacitatea întregii noastre societăți de a-și regăsi libertatea, reperele morale și puterea credinței.
La 30 decembrie 1989, printr-unul dintre primele acte ale Revoluției Române, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și-a reocupat demn, cu legitimitate, locul binemeritat în rândul cultelor, în viața religioasă a colectivităților și în dialogul interconfesional din țara noastră.
Statul român recunoaște meritele istorice ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, suferința și posteritatea luminoasă a martirilor săi.
Două acte normative pe care le-am promulgat de curând, legea pentru celebrarea operei și a personalității Cardinalului Iuliu Hossu și legea privind sprijinul bugetar pentru Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor din Cluj-Napoca, atestă acest lucru.
La 75 de ani de la declanșarea prigoanei comuniste, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică își continuă cu sârguință misiunea spirituală, socială și pastorală, ca și parteneriatul cu autoritățile publice, întru împlinirea binelui comun.
Preafericirea Voastră,
Distinsă audiență,
În aceste vremuri foarte complicate în care ne aflăm, iubirea aproapelui, solidaritatea și armonia socială sunt tezaurul nostru prețios, pe care mă bucur să-l văd întărit prin rugăciune, caritate, respect și dialog interconfesional.
În numele statului român, transmit înalta apreciere Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, contribuțiilor sale la patrimoniul spiritual și la modernitatea țării noastre.
Vă mulțumesc!
