Noi celebrăm Înălțarea Sfintei Cruci, prin care a fost alungat întunericul și a revenit lumina. Celebrăm sărbătoarea Sfintei Cruci, și astfel, împreună cu Cel Răstignit, suntem înălțați și ridicați și noi. De fapt, ne dezlipim de pământul păcatului și urcăm spre înălțimi. Așa de mare este bogăția crucii, încât cel care o posedă are o adevărată comoară. Pe bună dreptate o numesc așa, pentru că, de nume și de fapt, este cel mai prețios dintre toate bunurile. În ea și prin ea este toată mântuirea noastră. Ea este mijlocul și calea de întoarcere la starea originară.
Dacă nu ar fi crucea, nu ar fi nici Cristos răstignit. Dacă n-ar fi fost crucea, viața nu ar fi fost pironită pe lemn. Dacă viața n-ar fi fost pironită pe lemn, din coasta sa nu ar fi curs acele izvoare de nemurire, sângele și apa, care purifică lumea; sentința de condamnare, scrisă pentru păcatul nostru, nu ar fi fost ruptă, noi nu am fi avut libertatea, nu am putea să ne bucurăm de pomul vieții, paradisul nu s-ar fi deschis pentru noi. Dacă nu ar fi fost crucea, moartea nu ar fi fost învinsă, iadul nu ar fi fost prădat.
Așadar, crucea este o resursă cu adevărat minunată și inegalabilă, pentru că, prin ea, am dobândit multe bunuri, cu atât mai numeroase cu cât este mai mare meritul, datorat însă, în cea mai mare parte, minunilor și pătimirii lui Cristos. Apoi, crucea este prețioasă pentru că este, în același timp, instrument de execuție și trofeu al lui Dumnezeu. Instrument de execuție prin moartea sa voluntară pe ea. Trofeu pentru că prin ea a fost învins diavolul și împreună cu diavolul a fost învinsă moartea. În afară de aceasta, puterea iadului a fost nimicită, și astfel, crucea a devenit mântuire comună a întregului univers.
Crucea este gloria lui Cristos, înălțarea lui Cristos. Crucea este potirul prețios și inestimabil care adună toate suferințele lui Cristos, este sinteza completă a pătimirii sale. Pentru a te convinge că crucea este gloria lui Cristos, auzi ce spune el: Acum, Fiul Omului a fost preamărit și Dumnezeu a fost preamărit în el și îl va preamări curând (In 13,31-32). Și iarăși: Părinte, preamărește-mă cu acea glorie pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea (In 17,5). De asemenea: Părinte, preamărește numele tău. Atunci a venit o voce din cer: L-am preamărit și iarăși îl voi preamări (In 12,28), pentru a arăta acea glorificare care a fost dobândită atunci pe cruce.
Apoi, că crucea este înălțare a lui Cristos, ascultă ceea ce spune el însuși: Când voi fi înălțat de la pământ îi voi atrage pe toți la mine (cf. In 12,32). Așadar, vezi că crucea este glorie și înălțare a lui Cristos.
Din Discursurile sfântului Andrei din Creta, episcop
(Disc. 10, la Înălțarea Sfintei Cruci)
