Un program specific Postului Mare a fost organizat, în seara de luni, 3 aprilie 2023, de tinerii din Asociația Tineretului Român Unit (ASTRU – Cluj) și de cei din „Tinerețe în credință”. Rugăciunea Calea Crucii – cu meditații adaptate după cele ale unui preot franciscan de profundă credință, pr. Slavko Barbarić (al cărui spirit s-a înălțat la Cer, în nov. 2000, la o ultimă stațiune a Căii Crucii pe care o urmase împreună cu credincioșii din parohia sa – în Biserica Romano-Catolică această stațiune fiind cea a Învierii!) – i-a adus pe tineri împreună în rugăciune, i-a invitat să contemple patimile Domnului Isus Cristos în timp ce urcau colina de lângă Mănăstirea Congregației Maicii Domnului, până la crucea luminoasă din punctul cel mai înalt.
Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, s-a rugat Calea Crucii împreună cu tinerii. Ierarhul, preoții care au participat – pr. protopop Mircea Marțian, pr. Sebastian Peșteșan, asistent spiritual general ASTRU, pr. Cristian David, rector al mănăstirii și pr. Serafim Vescan – împreună cu surori din Congregația Maicii Domnului, cu sora Ștefania, superioara locală, au urcat în reculegere, sub cerul înnorat, în ton cu perspectiva dureroasă a drumului parcurs de Isus spre Răstignire, în urma crucii purtată de un tânăr, oprindu-se, pentru a rosti meditația și rugăciunile rânduite la fiecare stațiune, care era marcată printr-o cruce. Stațiunile erau înșirate în spațiul ambiental, împodobit cu flori, care la fiecare pas reamintea că acest drum spre moarte va continua și dincolo de hotarele morții, în mărita Înviere.
La încheierea rugăciunii, și a drumului (spiritual) parcurs, Preasfinția Sa Claudiu a adresat tinerilor câteva cuvinte, mulțumindu-le pentru inițiativa lor de a se ruga Calea Crucii. Ierarhul i-a invitat să perceapă această devoțiune ca pe o realitate a vieții. Le-a spus: „Pentru voi, tinerii, este extrem de important acest lucru, fiindcă, de câte ori vă rugați – ori rugăciunea Rozariului, ori rugăciunea aceasta minunată, Calea Sfintei Cruci -, voi uniți în mod tainic viața voastră cu viața lui Cristos”. I-a îndemnat să interiorizeze rugăciunea: „să nu fie doar o devoțiune externă pe care o facem și după aceea ne întoarcem la viețile noastre”, pentru că, „interiorizând rugăciunea, și suferința o înțelegem în profunzimea ei”. Pentru că, „nu suntem creați pentru suferință”, dar, „Dumnezeu ne-a creat pentru eroism!”
„Suferința, în momentul în care este unită cu Cristos capătă o valență mântuitoare. Isus nu suferă în general, ci suferă pentru noi: fiecare moment din Calea Sfintei Cruci este un moment pentru mântuirea noastră, este o iubire care se oferă Tatălui pentru fiecare dintre noi. Astfel, și suferința noastră, nu este doar o suferință exterioară pe care e bine să i-o oferim lui Isus, ci suferința noastră trebuie să fie pentru cineva”. Le-a amintit îndemnul Sf. Pavel, conform căruia „fiecare dintre noi trebuie să împlinim în noi ceea ce lipsește suferinței lui Cristos”. Dar – a continuat – „ne putem întreba: oare lipsește ceva suferinței lui Cristos, nu a făcut El totul? Bineînțeles că a făcut, dar, ceea ce lipsește este partea noastră”. „De aceea”, le-a spus, „nu trebuie să căutăm suferința dar atunci când aceasta vine, să știm să o oferim. Și dacă o unim cu suferința lui Cristos, și suferința noastră devine iubire mântuitoare. Nu devine o povară, ci înțelegem că orice moment de suferință pe care Dumnezeu ni-l dă, putem să îl oferim și noi din iubire pentru ceilalți.”
Preasfinția Sa Claudiu a amintit de îndemnul de a ne ruga pentru ceilalți făcut și de Maica Sfântă de la Fatima, a spus: „este ceea ce noi putem face!” Le-a amintit, totodată, tinerilor, marele dar pe care-l au, acela de a face parte dintr-o familie, din Familia Bisericii, de a fi înconjurați de prieteni, frați, care-și trăiesc credința în mod asemănător și la care pot afla înțelegere, susținere. În lumea de azi, în afara Bisericii, mulți tineri ajung pe căi greșite de multe ori, fiindcă sunt singuri. A adăugat: „Și noi simțim greutatea lumii în care trăim, a păcatului, a ispitelor, dar avem prieteni în jurul nostru, avem o familie în jurul nostru și acest fapt este extrem de important, fiindcă dacă am căzut putem mult mai ușor să ne ridicăm. În primul rând, făcând Calea Crucii ne aducem aminte că îl avem pe cel mai bun prieten al nostru: Isus, care ne iubește atât de mult încât a murit pentru noi”, și, care, „bineînțeles că este cu noi în fiecare clipă, ajunge doar să îi cerem ajutorul. O avem pe Maica Sfântă pe care am primit-o chiar sub Cruce. În momentul morții Isus nu se gândește la El, ci se gândește la noi, și Maica Sfântă ne este dăruită chiar în acel moment.”
Așadar, a încheiat, „Calea Crucii vă învață să mergeți înainte, să vă luați viața foarte în serios, să știți că sunteți extrem de importanți pentru Cristos și îl ajutați să își ducă Crucea și să împlinească opera de mântuire prin fiecare gest al vieții voastre”. Preasfinția Sa Claudiu a îndemnat: „Să ne pregătim și în anul acesta pentru o sărbătoare a Învierii Domnului trăită în rugăciune, profund, ca o sărbătoare a sufletului nostru!” Programul a cuprins în continuarea serii vizionarea unui film tematic: tinerii au urmărit împreună o ecranizare despre Patimile Domnului, apoi, cu sufletele deschise au discutat despre ce au meditat, despre ce au văzut și despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu peste două milenii în acel loc, din afara zidurilor Ierusalimului, numit Golgota.
