(Duminica datornicului nemilostiv)
La o prima lectură, ni se poate părea că evanghelia de astăzi ne invită doar la iertare. Dacă intrăm în schimb în profunzimea textului sacru descoperim o chemare la înțelegerea valențelor iubirii și ale îndurării lui Dumnezeu, fiindcă suntem cu toții în situația primului datornic, ce negociează debitul. Dacă ne uităm cu atenție, vedem că sluga cea dintâi nu cere iertare, cere doar timp și îngăduință. Nu percepe cu adevărat imensitatea datoriei, estimată de exegeți ca fiind echivalentul salariului pentru aproximativ 200.000 de ani de muncă și deci imposibil de plătit într-o viață de om. Cu toate acestea omul nostru este convins că se va descurca într-un fel sau altul. Pare un episod desprins din viața noastră cotidiană… Neînțelegând gravitatea situației, nu înțelege pe deplin nici gestul Stăpânului, care îi acordă nu timp, ci iertare. Acțiunea ulterioară a slugii față de colegul lui nu este decât o consecință logică a acestei inabilități în matematica sufletului.
De câte ori nu negociem și noi, încercând să ne convingem pe noi și pe Dumnezeu că dacă depunem puțin mai mult efort, mai multă voință, dacă avem mai mult timp pentru a ne pune în acțiune abilitățile personale, într-o bună zi vom reuși să scăpăm de datoria noastră. Nici datornicul și nici noi, dacă gândim la fel, nu realizăm că imensa noastră datorie este moștenirea păcatului, pe care nici unul dintre noi nu o putem achita. Un singur Om a reușit acest lucru, și a făcut-o pentru noi. Factura o descoperim atunci când privim Crucea Mântuitorului nostru, Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Noi nu putem cere răgaz, putem cere doar iertare în numele aceluiași Fiu al lui Dumnezeu. Privind la Isus care moare pe cruce pentru a plăti datoria noastră, contemplăm de fapt iubirea și îndurarea lui Dumnezeu pentru noi. Înțelegem care este prețul real al celor 10.000 de talanți. Doar când înțelegem o astfel de iubire, doar când descoperim o astfel de iertare, putem să o împărtășim la rândul nostru.
Parabola de astăzi vine ca urmare a discuției dintre Isus și Petru despre iertare. Petru propune o iertare de șapte ori, Isus îi vorbește de șaptezeci de ori câte șapte. Chiar dacă nu înțelege totul în acest moment, cel dintâi dintre Apostoli va avea o percepție clară a iertării în momentul cel mai negru al vieții sale, acela al trădării din noaptea Patimilor. Din acel abis de trădare, consecință a moștenirii comune tuturor oamenilor, Mântuitorul îl ridică și îl iartă. Petru poate fi capul Bisericii lui Cristos, deoarece a experimentat trădarea și iertarea extremă. Știe deacum că barca Lui este susținută de o iubire și o îndurare fără de margini.
Vreți să vă mântuiți? Intrați în Barcă!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 18,23-35.
Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.
