(Duminica tânărului bogat)
Când medităm Sfânta Scriptură este important să vedem contextul în care se situează un text. Dacă facem acest lucru cu evanghelia de astăzi, descoperim un lucru interesant. Pasajul de mai jos se termină în mod destul de drastic, cu Isus care le spune ucenicilor că o renunțare radicală, ca și cea la bogății de exemplu, capabilă să ne conducă pe calea înspre mântuire este imposibilă la oameni, incapacitatea cămilei de a se strecura prin urechile acului fiind imaginea dificultății extreme. Cu toate acestea, deși speriați într-un prim moment, ucenicii își dau seama că de fapt ei sunt deja pe drumul bun, Petru mărturisind în numele tuturor acest lucru: “Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie.” Ucenicii descoperă că în Isus, încep să se împlinească lucruri ce până atunci păreau imposibile. O revelație similară am avut duminica trecută apropo de iertare. Atunci când urmăm Fiului, iertarea dușmanilor sau a celor care au “credite” la noi, oricât de dificilă ar părea din punct de vedere uman, devine dar și moștenire a fiilor lui Dumnezeu, cel care face să răsară soarele și peste drepți și peste păcătoși. În fond, problema principală rămâne una singură: comuniunea noastră cu Isus Cristos, Om adevărat și Dumnezeu adevărat. În El, umanitatea noastră este vindecată și împlinită, repusă pe calea vocației inițiale: îndumnezeirea.
Rămâne ca noi, în deplină libertate, să decidem ce considerăm bun cu adevărat. Tânarul din evanghelie, chiar dacă spune că vrea să împlinească poruncile, că își dorește moștenirea vieții veșnice, pare să-și dorească mai degrabă moștenirea acestei vieți. Atunci când este pus să aleagă, se îndepărtează de cel Bun și alege să rămână cu bunurile lui mărunte. Este exact opusul a ceea ce noi am putut contempla în ultima perioadă a anului liturgic. În sărbătoarea Schimbării la față am văzut lumina moștenirii Vieții care ne așteaptă și am ascultat cuvintele Tatălui: acesta este Fiul meu preaiubit, pe acesta ascultați-l. În cea a Adormirii Maicii Domnului am avut o împlinire a acestei promisiuni: Maica Sfântă intră pe acestă cale a ascultării și intră astfel în lumina Taborică a vieții adevărate. Tânărul de astăzi este chemat să facă același lucru: să asculte cuvântul Fiului și să-l urmeze. Ar trebui să fie împlinirea unei vieți de căutare a lui Dumnezeu: în sfârșit este în fața lui! Și totuși, la acest moment tânărul nostru nu mai posedă bogăția sa, ci este bogația cea care îl posedă și îl împiedică să facă ce vrea.
Evanghelia nu ne mai spune dacă într-un final bogatul nostru a reușit să se elibereze și să meargă pe urmele lui Isus. Aceeași istorie continuă însă în viețile noastre, fiindcă în fiecare clipă suntem chemați să ne eliberăm de tot ceea ce ne împiedică să mergem pe urmele Fiului lui Dumnezeu, de tot ceea ce încearcă să pară bine și bun, dar se opune de fapt Binelui nostru suprem. Am facut-o odată în momentul Botezului nostru, suntem chemați să confirmăm zilnic alegerea noastră.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mt 19,16-26
În vremea aceea, venind un tânăr la Isus, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: de ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: care? Iar Isus a zis: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Isus i-a zis: dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Isus a zis ucenicilor Săi: adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: dar cine poate să se mântuiască? Dar Isus, privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
