„Adevărata fericire și libertate nu constau în a poseda, ci în a împărți; nu în a profita de alții, ci în a-i iubi; nu în obsesia puterii, ci în bucuria de a sluji”. Astfel a evidențiat papa Francisc la rugăciunea antifonului marian „Angelus”, de duminică, 6 martie a.c., din Piața San Pietro.
Pornind de la Evanghelia liturgiei primei duminici din Postul Mare – care ne poartă în deșert, unde Isus este condus de Spiritul Sfânt timp de patruzeci de zile pentru a fi ispitit de diavol (cf. Lc 4,1-13) – pontiful a explicat că deșertul „simbolizează lupta împotriva seducțiilor celui rău, pentru a învăța alegerea adevăratei libertăți”. „De fapt” – a continuat – „Isus trăiește experiența deșertului chiar înainte de a-și începe misiunea publică. Tocmai prin această luptă spirituală, el afirmă în mod decisiv ce fel de Mesia intenționează să fie”.
Oprindu-se asupra ispitirilor la care este supus Isus, Sfântul Părinte amintește că diavolul vine la el de două ori și îi spune: "Dacă tu ești Fiul lui Dumnezeu..." (v. 3.9). (v. 3.9). „Cu alte cuvinte” – a explicat – „el își propune să-și exploateze poziția: mai întâi pentru a-și satisface nevoile materiale pe care le simte (cf. v. 3); apoi pentru a-și spori puterea (cf. v. 6-7); în sfârșit, pentru a obține un semn prodigios din partea lui Dumnezeu (cf. v. 9-11). Este ca și cum ar spune: ‚Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, profită de asta!’, adică ‚gândește-te la propriul tău profit’. Este o propunere seducătoare, dar care duce la sclavia inimii: ne face să fim obsedați de dorința de a avea, reduce totul la posesia de lucruri, de putere, de faimă. Acesta este nucleul ispitei. Este ‚otrava patimilor’ în care răul prinde rădăcini.”
„Dar Isus se opune atracțiilor răului într-un mod învingător” – a mai spus pontiful, explicând că reușește să facă aceasta „răspunzând ispitelor cu Cuvântul lui Dumnezeu, care spune să nu profiți, să nu te folosești de Dumnezeu, de alții și de lucruri pentru tine însuți, să nu te folosești de poziția pe care o ai pentru a dobândi privilegii. Pentru că adevărata fericire și libertate nu constau în a poseda, ci în a împărți; nu în a profita de alții, ci în a-i iubi; nu în obsesia puterii, ci în bucuria de a sluji”.
„Frați și surori” – a continuat – „aceste ispite ne însoțesc și pe noi pe drumul vieții. Trebuie să fim vigilenți, pentru că ele se prezintă adesea sub o aparentă formă de bine. De fapt, diavolul, care este viclean, se folosește întotdeauna de înșelăciune. El dorea ca Isus să creadă că propunerile sale erau utile pentru a dovedi că el era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Și așa face și cu noi: vine adesea ‚cu ochi dulci’, ‚cu un chip angelic’; știe chiar să se deghizeze în motive sacre, aparent religioase!
Dacă cedăm lingușelilor sale, ajungem să ne justificăm falsitatea, deghizând-o în bune intenții: ‚Am făcut lucruri nepotrivite, dar i-am ajutat pe cei săraci’; ‚Am profitat de rolul meu, dar și în bine’; ‚Am cedat instinctelor mele, dar până la urmă nu am făcut rău nimănui’, și așa mai departe. Vă rog, fără compromisuri cu cel rău! Nu trebuie să dialogăm cu tentația, nu trebuie să cădem în acel somn al conștiinței care ne face să spunem: ‚până la urmă nu e grav, toată lumea face așa’! Să privim la Isus, care nu caută compromisul, nu face înțelegeri cu cel rău. El se opune diavolului prin Cuvântul lui Dumnezeu și astfel învinge ispita.”
„Fie ca această perioadă a Postului Mare să fie și pentru noi o perioadă de deșert. Să ne îngăduim timp pentru tăcere și rugăciune, timp în care ne putem opri și să ne uităm la ceea ce se agită în inimile noastre. Să ajungem la o limpezime interioară, punându-ne în fața Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciune, pentru ca în noi să se desfășoare o luptă benefică împotriva răului care ne înrobește, o luptă pentru libertate.
Să o rugăm pe Sfânta Fecioară să ne însoțească în deșertul Postului Mare și să ne ajute pe drumul nostru de convertire” – a spus Sfântul Părinte la finalul rugăciunii antifonului marian „Îngerul Domnului”, de duminică, 6 martie, din Piața San Pietro.
