Dar al Sfântului Nicolae pentru Eparhia de Cluj-Gherla: hirotesiri și celebrare liturgică cu doi Episcopi greco-catolici în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca
Doi Ierarhi greco-catolici au adus, prin rugăciune, lumina Sfântului Spirit în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, luni, 6 decembrie 2021, când Biserica îl celebrează pe Sfântului Arhiepiscop Nicolae de la Mira Liciei, Făcătorul de minuni. La masa sfântului altar, alături de Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a concelebrat Sfânta Jertfă Liturgică Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcopul auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, care a ținut și cuvântul de învățătură al sărbătorii.
La începutul Sfintei Liturghii au fost hirotesiți lectori, prin punerea mâinilor celor doi Episcopi, șase seminariști din anul III (cinci din Eparhia de Cluj-Gherla și unul din Eparhia de Maramureș), și subdiacon un seminarist din anul IV, cu toții studenți ai Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”. Pr. Marius Furtună, rectorul Seminarului, a explicat: „Biserica își manifestă rolul ei de Mamă pentru a da naștere la noi fii spirituali pentru slujirea preoțească. În cadrul parcursului spre preoție, primele trepte sunt cele ale lectoratului și subdiaconatului. Astăzi, Biserica noastră are bucuria de a-și manifesta puterea de a hirotesi, prin Episcopii noștri, șapte dintre seminariștii Seminarului nostru eparhial”.
Au concelebrat la Sfânta Liturghie și pr. Marius Cerghizan, Vicar general, împreună cu preoți profesori și formatori ai tinerilor seminariști și cu preoții care slujesc în catedrala clujeană. În strane s-au aflat studenții seminariști, care au dat răspunsurile liturgice. Preasfinția Sa Cristian a mulțumit în cuvântul de învățătură Preasfințitului Claudiu pentru invitația adresată și pentru ocazia binecuvântată „de a invoca, de la Spiritul cel mângâietor, darurile pentru tinerii noștri care cu entuziasm și cu dăruire doresc să îl slujească pe Isus”. A vorbit apoi credincioșilor despre ce înseamnă „a fi fericit”, mesajul evangelic al zilei fiind textul Sf. evanghelist Luca (6,17-23) în care Isus vindecă mulțimile și apoi le proclamă fericirile.
Preasfinția Sa Cristian a descris mai întâi fericirea pe care o caută oamenii care, pe lângă nevoia de hrană, aer, apă, „avem nevoie cu toții de a trăi înconjurați de persoane bune, avem cu toții nevoie de prieteni sinceri, de a fi într-o companie care să ne ajute să creștem spiritual. Avem nevoie de fericire. În fața acestei nevoi atât de profunde, intrinsecă ființelor umane, de 2000 de ani Biserica ne propune figura unor oameni fericiți, și în această zi îl sărbătorim pe un om fericit: pe Sfântul Nicolae, despre care știm că s-a născut în Turcia de astăzi, iar relicvele sale se află în orașul Bari, din Italia. A trăit în secolul al III-lea, a participat la primul Conciliu ecumenic de la Niceea, din anul 325, știm că a apărat credința cea adevărată și mai știm că era o persoană foarte generoasă.”
„De aceea a și rămas în tradiția Bisericii și în imaginarul colectiv, inclusiv al celor care nu cred, ca o persoană generoasă, care aduce daruri, cadouri. De ce? Fiindcă se află într-un loc de unde el poate să împărtășească celorlalți din fericirea și din bucuria lui”. Preasfinția Sa Cristian a continuat: „Fericit este Nicolae, Preafericită este Maica Domnului, Fericiți sunt Episcopii noștri greco-catolici, sunt fericiți fiindcă participă la fericirea nesfârșită a lui Dumnezeu cel închinat în trei Persoane; sunt fericiți fiindcă viața lor și slăbiciunile lor le-au închinat Domnului, Cel care a vindecat, în existența lor, în trupurile lor, în sufletele lor orice pată, orice zbârcitură, orice derapaj, pe care ei le-au transformat în pietre prețioase de ascultare și de smerenie”.
Privind spre aceste luminoase exemple, Preasfinția Sa Cristian a propus, așa cum o face Isus în Evanghelia zilei, „programul de viață care sunt fericirile” și care constă de fapt în „fericirea” omului de a se apropia de Dumnezeu, „Fericitul prin excelență – Cel sărac, Cel prin excelență persecutat, Cel spre care gândurile și idealurile noastre se îndreaptă, fiindcă este Cel care flămânzește și însetează în continuare, așa cum a spus-o pe Cruce: «Mi-e sete de voi, de iubirea voastră». Spre acest ideal al fericirii tind toți oamenii. Acest ideal a fost deja împlinit de sfinții noștri, de fericiții noștri pe care ni-i propune Biserica drept model în viața noastră”. Exemplul Sfântului Nicolae și al tuturor sfinților este „de a-l lăsa pe Dumnezeu să transforme pașii noștri, mâinile noastre, privirile noastre, în semne de binecuvântare pentru cei pe care îi întâlnim, pentru ca astfel cei din viața noastră să poată să îl vadă și să îl cunoască pe Dumnezeu prin atitudinile noastre și prin ceea ce noi suntem”.
Ierarhul indicat și mijloace necesare realizării acestei apropieri: „Dacă Biserica este Una, Sfântă, Catolică și Apostolică, Biserica este totodată chemată la încă trei caracteristici, pe care să le împlinească în parcursul său către Împărăție și anume: cea dintâi este liturgia – ceea ce noi celebrăm acum, adică aducerea de slavă lui Dumnezeu, aducerea de mulțumire Celui Preaînalt pentru că ne-a creat, pentru că susține omenirea, pentru că ne binecuvântează și ne suportă în fiecare zi. Apoi este diakonia – ceea ce a făcut Sfântul Nicolae: apropierea pe care Biserica și oamenii Bisericii trebuie să o aibă față de cei lipsiți”. Este nevoie să facem binele în fiecare zi și, astfel, „să nu îl dezamăgim pe cel care, lângă noi, poartă pe chipul său icoana Mântuitorului”.
Cea de-a treia caracteristică este „mărturia autentică din viața noastră că suntem ai Lui, așa cum a făcut Sfântul Nicolae, cu curaj și din dragoste pentru adevăr. Într-o lume lichidă și permisivă, ca aceea în care o trăim noi, iată că Biserica ne propune aceste personaje puternice, credibile, istorice, care în viața lor l-au mărturisit pe Cel care este Adevărul; care nu puteau să tacă atunci când, de exemplu în cazul Sfântului Nicolae, era prezentat Isus ca nefiind Dumnezeu. Episcopul de la Mira Liciei s-a luptat, alături de Părinții de la Conciliul I Ecumenic, tocmai pentru a dovedi și pentru a mărturisi că Isus Cristos nu a fost doar o persoană simpatică, nu a fost doar un om care a făcut foarte mult bine, care a fost foarte generos și prietenos și aproape de cei nevoiași, ci a fost și este Însuși Dumnezeu întrupat pentru eternitate; Dumnezeu care a pășit în lumea aceasta pentru a le vorbi oamenilor despre Tatăl Său, despre Paradis, pentru a arăta Cerul.”
„De aceea, în celebrarea de astăzi, să ne gândim și noi la alegerile din viețile noastre, să ne gândim la nevoia noastră și la dorul nostru de fericire; și să ne gândim la acest program de viață pe care Isus Însuși, în cuvântarea de pe munte, ni-l propune. Să fim fericiți atunci când îi vom auzi și îi vom pune în practică învățătura, astfel încât viața noastră să devină un izvor de fericire credibil pentru toți cei pe care îi întâlnim, să devină un parfum al Cerului și al Paradisului pentru toți cei care vin în contact cu noi. Amin”. La încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa Claudiu a adresat credincioșilor câteva cuvinte despre bucuria sărbătorii Sfântului Nicolae, o zi în care „toți primim daruri” și „am văzut o parte din darurile care se revarsă peste Biserică prin lectorii și subdiaconul care au făcut un pas în plus înspre altar”. De asemenea, în această zi un dar a fost primit „de la Blaj, prin prezența Preasfințitului Cristian, Episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore și Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș”, această vizită fiind expresie a „manifestării unității dintre noi” în Biserica Unită.
Episcopul de Cluj-Gherla a chemat la acea comuniune prin care „seminariștii, preoții, persoanele consacrate, credincioșii trebuie să știe că aparțin unei Episcopii, unei Eparhii, dar aparțin de fapt întregii Biserici, Bisericii Greco-Catolice și Bisericii Catolice, Universale. Aceasta este tăria noastră, bogăția noastră”. Mai mult, a chemat la a fi dar pentru ceilalți în această zi luminată de bunătatea Sfântului Nicolae: „Încercați să vedeți cum ați putea fi astăzi un dar pentru cei de lângă voi, pentru un vecin, pentru o persoană care are nevoie, poate, de un zâmbet sau de o vorbă bună sau de puțin din timpul vostru limitat”. Și astfel, „cerând de la Dumnezeu și dăruind altora, să fim cu adevărat un dar unii pentru alții”.
