La 13 martie 2013, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost ales ca Succesor al Sfântului Apostol Petru, devenind primul papă iezuit, primul papă originar din continentul american şi primul pontif care a ales să se cheme Francisc. Aceşti opt ani de pontificat au fost caracterizaţi de iniţiative şi reforme destinate să-i implice pe toţi creştinii într-un nou impuls misionar, cu scopul de a duce iubirea lui Cristos întregii lumi.
Apropiere, sinodalitate şi entuziasm misionar: acestea sunt pietrele de temelie ale pontificatului papei Francisc ales, în urmă cu opt ani, pe scaunul lui Petru.
Perspectiva pontificatului său începe de jos, de la atenţia acordată acelor "periferii" existenţiale şi geografice, îmbinată cu îndemnul constant – adresat credincioşilor – de a recupera "prospeţimea originală a Evangheliei", cerându-le totodată o nouă fervoare şi un nou dinamism astfel încât iubirea lui Isus să ajungă într-adevăr la întreaga lume. Biserica dorită de papa Francisc este o Biserică "în ieşire", cu "uşile deschise", asemenea unui "spital de campanie" care nu se teme de "revoluţia iubirii" sau de "miracolul bunătăţii".
Primul papă cu numele "Francisc", primul iezuit şi primul pontif originar din America Latină, dar şi primul papă din timpurile moderne ales în urma demisiei predecesorului său, Jorge Mario Bergoglio îşi începe pontificatul în numele noutăţii, una dintre acestea fiind reprezentată de Sfânta Liturghie zilnică prezidată în capela Casei Sfânta Marta, unde decide să locuiască.
În acele scurte omilii, rostite liber, în stilul unui preot paroh, papa Francisc stabileşte un dialog direct cu credincioşii, îndemnându-i la o confruntare imediată cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Însă, anul 2013 este marcat şi de publicarea Exortaţiei apostolice "Evangelii gaudium", un adevărat "manifest programatic" al noului pontificat, în care papa Francisc solicită o nouă evanghelizare, caracterizată de bucurie, precum şi de reforma structurilor ecleziale şi de convertirea papalităţii, astfel încât să fie mai misionare şi mai aproape de semnificaţia dorită de Isus. Din acest motiv, în 2013, Sfântul Părinte a înfiinţat "Consiliul cardinalilor" care are sarcina de a studia un proiect pentru revizuirea Constituţiei apostolice "Pastor bonus" cu privire la Curia Romană, datând din 1988.
Familia este centrul pastoraţiei papei Francisc care, în 2014, îi dedică un Sinod extraordinar. În viziunea pontifului, societatea individualistă contemporană atacă dur familia, punând în pericol drepturile copiilor şi ale părinţilor, în special în domeniul educaţiei morale şi religioase. Tema familiei a fost abordată în mod şi mai aprofundat în Exortaţia apostolică "Amoris Laetitia", prezentată la 8 aprilie 2016, în care papa Francisc subliniază importanţa şi frumuseţea familiei bazată pe căsătoria indisolubilă dintre un bărbat şi o femeie, dar priveşte cu realism şi la situaţiile de fragilitate pe care le trăiesc unele persoane, precum cei divorţaţii şi recăsătoriţi civil, îndemnându-i pe păstorii sufleteşti la discernământ.
Din punctul de vedere al reformelor, în 2014 este semnificativă instituirea Comisiei Pontificale pentru Protecţia Minorilor, al cărei scop este de a propune pontifului iniţiative pentru "promovarea responsabilităţii Bisericilor locale în privinţa protecţiei tuturor minorilor şi adulţilor vulnerabili".
Pe plan diplomatic, anul 2014 din pontificatul papei Francisc se caracterizează prin două iniţiative majore: prima este "Invocaţia pentru pace" în Ţara Sfântă, care a avut loc, în data de 8 iunie 2014, în Grădinile Vaticanului, la care au participat, alături de papa Francisc, preşedintele Israelului, Shimon Peres şi preşedintele Palestinei, Mahmoud Abbas.
Al doilea moment a fost reprezentat de restabilirea relaţiilor diplomatice dintre Statele Unite şi Cuba, un obiectiv pentru a cărui realizare papa Francisc s-a implicat prin scrisori trimise şefilor de stat ai celor două ţări.
Anul 2015 a fost concentrat îndeosebi asupra chestiunii protejării creaţiei. Pe 24 mai 2015, papa Francisc a semnat enciclica "Laudato si'" despre "îngrijirea casei comune", în care ecologia integrală se îmbină cu grija faţă de natură, echitatea faţă de cei săraci şi angajamentul faţă de societate. Corespunzător acestei viziuni, pontiful a instituit "Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea creaţiei", cu caracter ecumenic, care este marcată anual în data de 1 septembrie.
În ceea ce priveşte reforma, a continuat în 2015 munca dedicată revizuirii Constituţiei apostolice "Pastor bonus", "Praedicate Evangelium" (Predicaţi Evanghelia) fiind titlul – deşi provizoriu – al constituţiei apostolice destinată să înlocuiască constituţia "Pastor bonus" (1988).
Între timp, a izbucnit cazul "Vatileaks 2" – constând în scurgerea de informaţii vaticane rezervate – pe care pontiful l-a definit "un act deplorabil" în cadrul reflecţiei care a însoţit rugăciunea "Angelus" din 8 noiembrie 2015, deoarece "furtul de documente constituie o infracţiune". În urma unui proces desfăşurat la Tribunalul Statului Cetăţii Vaticanului, cazul a fost închis în iunie 2016, cu două condamnări şi două achitări.
Milostivirea a reprezentat firul roşu din 2016, an caracterizat de Jubileul extraordinar al Milostivirii, stabilit de papa Francisc, care a propus spre reflecţie tema "Fiţi milostivi precum Tatăl".
In acest an special, grija faţă de cei din urmă s-a reflectat în iniţiativa "Vinerea milostivirii" constând în vizitele private pe care pontiful le-a făcut celor săraci, bolnavi, marginalizaţi, găzduiţi în diferite structuri de caritate.
Un alt gest deosebit de semnificativ cu privire la atenţia pontifului faţă de periferiile lumii a fost deschiderea, la 29 noiembrie 2015, a Porţii Sfinte a Milostivirii la catedrala din Bangui, în Republica Centrafricană, anticipând astfel cu câteva zile inaugurarea solemnă a Jubileului Milostivirii pentru Biserica Universală, care a avut loc în bazilica San Pietro, la 8 decembrie 2015, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri.
În 2016, a avut loc un alt eveniment istoric: pe 12 februarie, în Cuba, papa Francisc s-a întâlnit patriarhul Kiril al Moscovei şi al întregii Rusii. Ei au semnat o declaraţie comună, prin care se angajează să răspundă provocărilor lumii contemporane, incluzând încetarea războaielor şi a persecuţiei împotriva creştinilor, promovarea dialogului interreligios, sprijinirea migranţilor şi a refugiaţilor şi protejarea vieţii şi a familiei.
Şi anul succesiv, 2017, a fost marcat de un eveniment important care se încadrează în acea diplomaţie a păcii susţinută de papa Francisc. Sfântul Scaun s-a numărat printre primele state care au semnat şi ratificat "Tratatul privind interzicerea armelor nucleare".
Pe de altă parte, în domeniul pastoral, anul 2017 a marcat celebrarea, pentru prima oară, a Zilei Mondiale a Săracilor, pontiful dorind să ne amintească, prin această iniţiativă, că în cei săraci se manifestă prezenţa lui Isus, ei deschizându-ne calea spre cer, fiind "paşaportul nostru pentru paradis", cum i-a definit papa Francisc pe cei săraci.
Anul 2018 a fost marcat, la nivel pastoral, de două evenimente. Primul a fost reprezentat de cea de-a XV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor cu tema: "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional". Evenimentul a reprezentat un moment de reflecţie eclezială, exprimând atenţia Bisericii faţă de tineri, dorinţa de a-i însoţi în parcursul existenţial spre maturizare, de a-i ajuta să-şi descopere propria cale, proiectul de viaţă, încurajându-i să se deschidă spre întâlnirea cu Dumnezeu şi cu aproapele şi să participe intens la viaţa Bisericii şi la edificarea societăţii. Sinodul dedicat tinerilor a fost urmat de Exortaţia apostolică postsinodală "Christus vivit" a papei Francisc, semnată la 25 martie 2019, în Sfânta Casă de la Loreto. În documentul adresat "tinerilor şi întregului popor al lui Dumnezeu", alcătuit din nouă capitole împărţite în 299 de paragrafe, papa Francisc mărturiseşte că s-a lăsat inspirat de bogăţia de reflecţii şi dialoguri din cadrul Sinodului episcopilor dedicat tinerilor, desfăşurat în Vatican, în octombrie 2018.
Cel de-al doilea eveniment marcant s-a înscris în sfera diplomaţiei, fiind vorba despre "Acordul Provizoriu dintre Sfântul Scaun şi R. P. Chineză privind numirea episcopilor în China", semnat la Beijing, în data de 22 septembrie 2018. În 2020, acordul a fost reînnoit pentru alţi doi ani.
În 2018, se deschide o pagină foarte amară pentru Biserica Catolică: cea a abuzurilor comise de unii membri ai clerului. Cazurile s-au referit la cardinalul George Pell, judecat în Australia şi apoi achitat, după 13 luni petrecute pe nedrept în închisoare şi cazul fostului preot chilian Ferdinando Karadima, demis ulterior, de papa Francisc, din statul clerical. De asemenea, publicarea în Statele Unite ale Americii a "Raportului Pennsylvania" a scos în evidenţă importanţa luptei împotriva acestei infracţiuni, dusă cu hotărâre de pontif.
Duminică, 26 august 2018, la începutul Sfintei Liturghii de la Dublin, care a marcat încheierea Întâlnirii mondiale a familiilor, papa Francisc a făcut un gest inedit: a adăugat la actul penitenţial o mişcătoare cerere de iertare pentru abuzurile comise de unii membri ai Bisericii. Cererea de iertare a venit după întâlnirea, în ziua precedentă, cu un grup de victime ale abuzurilor, cu care a avut un colocviu de jumătate de oră.
La 10 noiembrie 2020, Sfântul Scaun avea să publice Raportul privind abuzurile sexuale ale fostului cardinal şi arhiepiscop de Washington, Theodor Edgar McCarrick, depus de papa Francisc din starea clericală. Cu acea ocazie, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a spus că publicarea Raportului s-a făcut "mişcaţi fiind de căutarea adevărului, pentru ca erorile trecutului să nu se mai repete".
De altfel, la 9 mai 2019, papa Francisc a promulgat – prin scrisoarea apostolică în formă de motu proprio "Vos estis lux mundi", noile norme referitoare la abuzuri, norme valabile pentru întreaga Biserică, referitoare la gestiunea abuzurilor comise în dauna minorilor şi a adulţilor vulnerabili. Prin acest document, papa Francisc a stabilit noile proceduri pentru a semnala hărţuiri şi violenţe, precum şi pentru a se asigura că episcopii şi superiorii persoanelor consacrate sunt chemaţi să dea cont de activitatea lor. A fost introdusă, printre altele, obligaţia ca preoţii şi persoanele consacrate să semnaleze abuzurile.
Pe fundalul anului 2019, au fost împlinite trei mari gesturi. La 4 februarie 2019, papa Francisc şi marele imam Ahmad Al-Tayyib au semnat Declaraţia de la Abu Dhabi, un document de o importanţă decisivă pentru viitorul omenirii în general şi, în special, al relaţiilor dintre creştinism şi islam.
Documentul încurajează consolidarea dialogului interreligios şi promovează respectul reciproc, condamnând terorismul şi violenţa.
Al doilea gest se referă la organizarea unei reculegeri spirituale, în zilele de 10 şi 11 aprilie, la Casa Sfânta Marta din Vatican, cu participarea celor mai înalte autorităţi civile şi ecleziastice din Sudanul de Sud. Iniţiativa a fost prezentată de arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, fiind acceptată cu entuziasm de papa Francisc. Reculegerea spirituală cu desfăşurare în Vatican – la care au participat membrii Preşedinţiei Republicii Sudanul de Sud – a reprezentat un eveniment ecumenic şi, în acelaşi timp, diplomatic, organizat, de comun acord, de Secretariatul de Stat şi de Cancelaria Arhiepiscopului de Canterbury, cu scopul de a oferi, din partea Bisericii, o ocazie prielnică de reflecţie şi rugăciune, dar şi de întâlnire şi reconciliere, într-un spirit de respect şi de încredere, celor care au misiunea şi responsabilitatea de a lucra împreună pentru viitorul de pace şi prosperitate al poporului sudanez.
Al treilea gest a fost făcut la 29 iunie 2019, cu prilejul solemnităţii Sfinţii apostoli Petru şi Paul, când papa Francisc i-a oferit în dar patriarhului ecumenic de Constantinopol – Bartolomeu – un relicvariu conţinând o relicvă a Sfântului Petru. Gestul a fost explicat de pontif într-o scrisoare adresată patriarhului ecumenic de Constantinopol în care îl defineşte: "Un gest care confirmă drumul pe care l-au parcurs Bisericile noastre, catolică şi ortodoxă, pentru a se apropia între ele".
În 2020, anul pandemiei de Covid-19, papa Francisc a rămas aproape de credincioşi, cu forţa constantă a rugăciunii. În memoria întregii lumi a rămas adânc imprimată imaginea papei Francisc care, în seara de 27 martie 2020, pe esplanada bazilicii vaticane, s-a rugat pentru a implora sfârşitul pandemiei. Singur, sub ploaie, în Piaţa San Pietro pustie, pontiful s-a recules în rugăciune în faţa anticului Crucifix păstrat în biserica romană "San Marcello al Corso" pe care locuitorii Romei l-au purtat în procesiune, în august 1522, pentru a îndepărta pericolul molimei care ameninţa oraşul.
În data de 12 februarie 2020, papa Francisc a promulgat exortaţia apostolică post-sinodală "Querida Amazonia", rod al adunării speciale a Sinodului episcopilor dedicată Amazoniei, ale cărei lucrări au avut loc în Vatican, între 6 şi 27 octombrie 2019, cu tema "Amazonia, noi drumuri pentru Biserică şi pentru o ecologie integrală".
Tot în 2020, papa Francisc a semnat enciclica socială "Fratelli tutti" despre fraternitate şi prietenie socială. Documentul a fost semnat pe mormântul Sărăcuţului din Assisi, duminică, 4 octombrie 2020, în comemorarea liturgică a Sfântului Francisc din Assisi.
Documentul pontifical indică fraternitatea şi prietenia socială ca fiind căile pentru a edifica o lume mai bună, mai justă şi mai pacifică, prin contribuţia tuturor: a populaţiei şi a instituţiilor, papa Francisc reiterând cu forţă respingerea războiului şi a globalizării indiferenţei.
Anul 2020 s-a încheiat cu anunţul călătoriei apostolice în Irak, care a avut loc între 5 şi 8 martie 2021, fiind prima vizită a unui pontif în această ţară. După 15 luni de pauză, din cauza pandemiei, papa Francisc a şi-a reluat misiunea de a duce lumina şi frumuseţea Evangheliei în lume, prin intermediul călătoriilor apostolice, îndreptându-şi încă o dată privirea spre periferii, unde "fraternitatea şi speranţa" sunt urgente.
De altfel, prima sa vizită pastorală în calitate de pontif, din data de 8 iulie 2013, a avut ca destinaţie insula italiană Lampedusa, simbol al suferinţei multor migranţi din regiunea Mării Mediterane.
În timpul celor opt ani de pontificat, reflecţiile pontifului au avut deseori ca temă drama migraţiei, trăită de cei din urmă care înfruntă călătorii pline de risc, explicând lumii că ei sunt în primul rând persoane, nu doar cifre şi probleme sociale. «… gândul meu se îndreaptă spre "cei din urmă" care în fiecare zi strigă către Domnul, cerându-i să fie eliberaţi de suferinţele care-i chinuie. Sunt cei din urmă înşelaţi şi lăsaţi să moară în deşert; sunt cei din urmă torturaţi, abuzaţi şi violaţi în centrele de detenţie; sunt cei din urmă care înfruntă valurile unei mări fără milă; sunt cei din urmă lăsaţi să aştepte prea mult timp în centre de primire chemate provizorii. Ei sunt dor unii dintre cei din urmă pe care Isus ne îndeamnă să-i iubim şi să-i ajutăm să se ridice» – spunea papa Francisc în 2019, cu ocazia împlinirii a şase ani de la vizita la Lampedusa, în cadrul Sfintei Liturghii pentru migranţi prezidată de pontif la 8 iulie, în bazilica San Pietro, la Altarul Catedrei, la care au participat şi numeroşi migranţi şi refugiaţi.
În aceşti opt ani de pontificat au fost numeroase şi gesturile concrete ale papei Francisc faţă de refugiaţi. Să ne amintim, de exemplu, faptul că, la 16 aprilie 2016, pontiful s-a întors la Vatican – din insula greacă Lesbos, unde a vizitat taberele de refugiaţi – însoţit 12 refugiaţi sirieni.
