Vestea cea bună a Învierii Domnului are ceva specific pentru fiecare. Pentru Maica Sfântă este împlinirea promisiunii lui Dumnezeu adresată ei de către Arhanghelul Gabriel. Pentru Maria Magdalena este chemarea pe nume de către Isus. Pentru femeile mironosițe, piatra dată la o parte și arătarea îngerească. Pentru Petru este delicatețea de a fi menționat în mod specific de către înger: spuneți apostolilor și lui Petru. De ce “și lui Petru”? Fiindcă Petru se lepădase de Mântuitorul în chiar noaptea Patimilor și nici măcar ceilalți apostoli nu erau siguri dacă mai era împreună cu ei. Ori această mențiune ține de iubirea și îndurarea lui Dumnezeu și se adresează nu doar lui Petru ci nouă tuturor. În momentul în care în Galileea apostolii îl vor întâlni pe Mântuitorul, vom asista cu toții la minunatul dialog în care iubirea ia locul trădării, de trei ori, vindecând și iertând.
Cu toții suntem în situația lui Petru, fiecare cu trădările noastre și de aceea evanghelia de astăzi este pentru noi toți. Este deci un mare semn de speranță că suntem invitați și noi în Galileea, pentru a-l întâlni pe Isus Înviat în viața noastră cotidiană, acolo unde a început întâlnirea noastră cu El. Invitați chiar dacă am trădat, invitați chiar dacă am păcătuit. Evanghelia ne pune în față două exemple: cel al lui Iuda si cel al lui Petru. Amândoi trădează și amândoi realizează greșeala lor. Petru izbucnește în lacrimi atunci când întâlnește privirea suferindă, dar iubitoare a Mântuitorului. Iuda merge în fața arhiereilor și a bătrânilor atunci când își dă seama că Isus va fi condamnat la moarte și le spune: am greșit, căci am vândut sânge nevinovat. Este interesant că Sfântul Evanghelist Matei ne spune în capitolul 27, versetul 3: „atunci Iuda, cel ce l-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit...”. Aceste cuvinte ar putea să ne lase să înțelegem că de fapt Iuda nu se aștepta ca Isus să fie condamnat la moarte, ci poate se gândea că în fața celor mari din Israel, Isus își va arăta acea putere dumnezeiască pe care el cu ochii lui o văzuse de atâtea ori. Văzând însă că Mântuitorul este condamnat la moarte își dă seama de zădărnicia planurilor lui și se căiește. Căința însă, nu este suficientă și îl vedem făcându-și singur judecata, condamnându-se de unul singur, în loc să se încreadă în Cel care chiar și în momentul trădării continua să-i spună: prietene. Petru în schimb îndrăznește să spere că iubirea și îndurarea lui Dumnezeu sunt infinit mai mari decât gravitatea păcatului săvârșit și nu este dezamăgit. Este iertat și pus chiar în fruntea Apostolilor, fiindcă de acum știe că nu calitățile și priceperea lui conduc barca Bisericii, ci Providența lui Dumnezeu.
Oricât de mari ar fi păcatele noastre, Evanghelia de astăzi ne spune că Vestea cea bună a Învierii răsună pentru noi și prin acest glas al Îngerului adresat femeilor: „spuneți apostolilor și lui Petru!” De aceea, să nu ne temem!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 15,43-16,8
Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
