De Andrea Tornielli
Începutul celui de-al optulea an de pontificat al papei Francisc cade într-un moment dramatic pentru întreaga omenire, chemată să înfrunte pandemia Covid 19. Chemarea, puternică şi pentru toţi, de a ţine privirea îndreptată spre ceea ce este esenţial impune ca şi această aniversare să fie celebrată în mod diferit de cum a fost în anii precedenţi. În aceste zile dificile, în timp ce fiecare dintre noi este pus în mod dramatic în faţa precarităţii existenţei, papa Francisc a ales să ne însoţească cu rugăciunea, cu încredinţarea către Maria şi cu celebrarea zilnică a Euharistiei la liturghia din Casa "Sfânta Marta", transmisă în mod excepţional în direct în fiecare dimineaţă şi difuzată în toată lumea graţie streaming-ului.
În fond, tocmai aceste Liturghii, celebrările zilnice ale papei "paroh" care predică la mici grupuri de credincioşi relatându-le ceea ce a provocat în el meditarea Cuvântului lui Dumnezeu proclamat în acea zi, reprezintă una din noutăţile cele mai semnificative ale pontificatului. O însoţire zi de zi, devenită întâlnire încurajatoare pentru atâtea persoane care în aceşti şapte ani au căutat şi citit sinteza omiliei de la Sfânta Marta oferită de mass-media vaticane. Acum această însoţire simplă şi concretă din partea papei care celebrează Liturghia în capela din reşedinţa sa oferind jertfa euharistică pentru cel care suferă, pentru cei bolnavi, pentru rudele lor, pentru medici, pentru infirmieri, voluntari, bătrâni singuri, deţinuţi, autorităţi, a devenit şi mai evident şi încurajator.
În Miercurea Cenuşii, când urgenţa Coronavirus încă nu era percepută în manieră aşa de evidentă, Succesorul lui Petru a spus: "Începem Postul Mare primind cenuşa: «Aminteşte-ţi că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce». Praful de pe cap ne readuce la pământ, ne aminteşte că venim din pământ şi că în pământ ne vom întoarce. Adică suntem slabi, fragili, muritori. În cursul secolelor şi al mileniilor suntem în trecere, în faţa imensităţii galaxiilor şi a spaţiului suntem minusculi. Suntem praf în univers. Dar suntem praful iubit de Dumnezeu. Domnului i-a plăcut să adune praful nostru în mâini şi să sufle asupra sa suflul său de viaţă. Astfel suntem praf preţios, destinat să trăim pentru totdeauna. Suntem pământul asupra căruia Dumnezeu a revărsat cerul său, praful care conţine visele sale. Suntem speranţa lui Dumnezeu, comoara sa, gloria sa". Papa încheia omilia sa cu aceste cuvinte: "Să ne lăsăm împăcaţi pentru a trăi ca fii iubiţi, ca păcătoşi iertaţi, ca bolnavi vindecaţi, ca nişte călători însoţiţi. Să ne lăsăm iubiţi pentru a iubi. Să ne lăsăm ridicaţi, pentru a merge spre ţintă, Paştele. Vom avea bucurie de a descoperi că Dumnezeu ne învie din cenuşa noastră".
Tocmai pentru a mărturisi această privire de speranţă şi această îmbrăţişare adresată tuturor, papa care ne conduce însoţindu-ne, marţi, 10 martie 2020, la începutul Liturghiei de la "Sfânta Marta", a voit să se roage îndeosebi pentru preoţi, pentru ca în acest moment să aibă forţa pentru a însoţi, a întări şi a fi aproape de cei care suferă. Şi, deşi trebuie să ia toate precauţiile posibile, să aibă "curajul de a ieşi şi de a merge la cei bolnavi, ducând forţa Cuvântului lui Dumnezeu şi Euharistia şi de a însoţi lucrătorii sanitari, voluntarii" în slujirea extraordinară pe care o desfăşoară.
(După L'Osservatore Romano, 13 martie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
