Catehismul zi de zi 413-419

06 Mar 2014
1247

413. Dumnezeu nu a creat moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii (...). Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume" (Înţ 1, 13; 2, 24).

414. Satana sau diavolul şi ceilalţi demoni sunt îngeri căzuţi pentru că au refuzat în mod liber să-l slujească pe Dumnezeu şi planul lui. Opţiunea lor împotriva lui Dumnezeu este definitivă. Ei încearcă să-l asocieze pe om la revolta lor împotriva lui Dumnezeu.

415. "Constituit de Dumnezeu într-o stare de sfinţenie, omul, sedus de Cel viclean, de la începutul istoriei a abuzat de libertatea sa, ridicându-se împotriva lui Dumnezeu şi dorind să-şi atingă scopul în afara lui Dumnezeu".

416. Prin păcatul său, Adam, ca prim om, a pierdut sfinţenia şi dreptatea originară pe care le primise de la Dumnezeu nu numai pentru sine, ci pentru toţi oamenii.

417. Adam şi Eva au transmis urmaşilor lor firea omenească rănită de primul lor păcat, deci lipsită de sfinţenia şi dreptatea originară. Această lipsă se numeşte "păcat strămoşesc (originar)".

418. Ca urmare a păcatului originar, natura umană are puterile slăbite, e supusă ignoranţei, suferinţei şi dominaţiei morţii şi e înclinată spre păcat (înclinaţie care se numeşte "concupiscenţă").

419. «Aşadar, noi credem, împreună cu Conciliul Tridentin, că păcatul strămoşesc e transmis împreună cu firea omenească 'nu prin imitare, ci prin propagare', şi de aceea este 'propriu fiecăruia'.»

420. Victoria repurtată de Cristos asupra păcatului ne-a dăruit bunuri mai mari decât cele pe care ni le- a luat păcatul: "Acolo unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul" (Rom 5, 20).

421. "Conform credinţei creştinilor, această lume a fost creată şi este păstrată de dragostea Creatorului; ea a căzut, ce-i drept, în robia păcatului, dar Cristos, prin Cruce şi Înviere, a răpus puterea Celui viclean şi a eliberat-o²⁹⁵..."