Îndrăgostiți de Cer
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica a XXVII-a după Rusalii(a Vindecării femeii gârbove) Ev Lc 13,10-17
Avem în evanghelia de astăzi o
metamorfoză spectaculoasă: de la o femeie, urmașă a Evei, la o fiică a
lui Avram și, în final, la o creatură nouă, eliberată, ce nu mai e
obligată să privească doar țărâna, ci își poate ridica privirea înspre
ceruri și îndrepta pașii pe urmele lui Cristos.
Iată misiunea pe
care Isus o are cu fiecare dintre noi: să ne elibereze, transformându-ne
din fii și fiice născuți din Adam și Eva, în oameni liberi.
Ce
simbolizează de fapt nașterea din proto-părinții noștri? Legătura
păcatului strămoșesc, ce ne afectează pe fiecare dintre noi, indiferent
de vârstă, de origine sau de starea socială.
Ne naștem cu asta și
o purtăm cu noi până îl întâlnim pe Cristos. Sau până ne întâlnește El
pe noi. Atunci ne dăm seama că suntem gârbovi și limitați, constrânși să
privim doar țărâna.
În acest precis moment avem nevoie de un al
doilea pasaj, acela al credinței. Isus o numește la sfârșitul
evangheliei pe femeie "fiica a lui Avram". Iată semnul credinței, de
care avem nevoie și noi. Avram este părintele nostru în credință, cel
care se încrede în Dumnezeu dincolo de ceea ce poate înțelege. Cel
dispus să-și sacrifice unicul fiu. Nu din inconștiență, nu din
habotnicie sau fundamentalism religios, ci cu lacrimi în ochi, conștient
de faptul că iubirea și bunătatea lui Dumnezeu față de noi nu trădează
niciodată. Indiferent de limitata noastra înțelegere și percepție a
realității. Un moment, cel al lui Avram, ce este chip al momentului
răstignirii, în care o Mamă sfâșiată de durere la picioarele Fiului său
răstignit, continuă să spere în cuvântul unui Tată ce niciodată nu
dezamăgește.
Miracolele din viața noastră au nevoie măcar de
fărâme dintr-o astfel de credință, dintr-o astfel de speranță, dintr-o
astfel de iubire. Fărâme ce ne fac să percem prezența în viața noastră,
indiferent de situația în care ne găsim, a unui Fiu al lui Dumnezeu ce
s-a încovoiat împreună cu noi sub greutatea condiției umane, ce a luat
pentru El forma Crucii. S-a încovoiat pentru ca noi să ne putem îndrepta
și dezlegați de legătura păcatului, să ne putem îndrepta privirea
înspre Cerul veșniciei lui Dumnezeu. Și privind Cerul, să ne îndrăgostim
de el.
PS Claudiu
Episcopul Curiei