TALANȚII BUCURIEI: Meditația PS Claudiu la Duminica a XVI-a după Rusalii

TALANȚII BUCURIEI: Meditația PS Claudiu la Duminica a XVI-a după Rusalii

TALANȚII BUCURIEI: Meditația PS Claudiu la Duminica a XVI-a după Rusalii

Așa cum de multe ori se întâmplă atunci când citim Sfânta Scriptura, sensul real al textului este mult mai profund sau câteodată chiar diferit de impresia pe care o avem la o primă citire. Dacă luăm evanghelia de astăzi de exemplu, un prim sens care se desprinde aproape spontan, este cel al datoriei. S-ar părea că în lumea aceasta fiecare dintre noi avem o sarcină de îndeplinit, un fructuos "management" de realizat, în așa fel încât să înmulțim darurile primite de la Domnul. Astfel, la a doua venire, Stăpânul va fi mulțumit de noi. De multe ori vedem viața creștină aproape exclusiv în optica de mai sus, reducându-o la necesitatea împlinirii unor reguli și a unor datorii, apropiindu-ne astfel periculos de mult, poate fără să ne dăm seama, de viziunea celui de-a treilea slujitor: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi de aceea m-am temut ...

Dacă împlinirea poruncilor, rigoarea și seriozitatea vieții creștine sunt lucruri de netăgăduit, ele nu au nicidecum o logica de frică sau de teroare în fața unui stăpân nemilos, ci dimpotrivă o logică de iubire și de comuniune. Principala problemă a celui de-al treilea slujitor nu este faptul că nu a reușit să înmulțească talantul, ci imaginea lui greșită despre Dumnezeu, ce îl face să-și îngroape talantul și implicit bucuria vieții, în întunericul unei gropi săpate în pământ. Viziunea lui este similară cu cea a lui Adam după păcatul strămoșesc: Creatorul este un fel de concurent gelos, exigent, capricios. De aceea Adam se ascunde de la fața lui la fel ca omul din evanghelia de astăzi. 

Dacă în schimb trecem de această primă și parțială impresie, descoperim un Stăpân care își împarte în mod cu totul gratuit darurile sale. Împărțind darurile, îi cheamă de fapt pe oameni la o împreună-slujire, la responsabilitatea iubirii, îi face părtași bucuriei Lui. La sfârșitul parabolei, vedem că toate darurile rămân slujitorilor și nu Stăpânului. Chiar și ultimul talant este dăruit celorlalți. Dumnezeu nu păstrează nimic pentru sine, dăruiește totul, chiar și pe Unicul Fiu, din iubire pentru noi.

Fiecare am primit și primim în fiecare zi o mulțime de talanți. Să nu-l supărăm pe Domnul, considerându-l doar un stăpân exigent și sever. Să ne aducem aminte că ne-a creat din nimic și ne-a chemat să împărățim veșnic împreună cu El. Să-i dăruim de aceea încrederea și iubirea noastră. 

PS Claudiu

Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

 Ev Mt 25,14-30.

Un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.