Ispita cea mai frecventă, cea mai ascunsă, este lipsa de credință. Ea se manifestă mai puțin printr-o necredință declarată, cât printr-o preferință de fapt. Când începem să ne rugăm, o mie de treburi sau de griji, socotite urgente, ni se înfățișează ca mai importante. Din nou e momentul adevărului inimii și al iubirii preferențiale. Uneori ne întoarcem către Domnul ca înspre ultimul sprijin: dar credem noi oare cu adevărat acest lucru? Alteori îl luăm pe Domnul drept aliat, dar inima ne e încă plină de prezumție. În toate cazurile, lipsa noastră de credință arată că nu ne aflăm încă în dispoziția inimii smerite: „Fără Mine nu puteți face nimic” (In 15, 5).
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
