Spiritul Sfânt, care ne învață să celebrăm liturgia în așteptarea întoarcerii lui Cristos, ne educă să ne rugăm întru speranță. La rândul lor, rugăciunea Bisericii și cea personală hrănesc în noi speranța. Mai ales Psalmii, cu limbajul lor concret și variat, ne învață să ne ancorăm speranța în Dumnezeu: „Cu dor l-am așteptat pe Domnul, iar El s-a plecat spre mine, a ascultat strigarea mea” (Ps 40, 2). „Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, în credință, ca să prisosiți în speranță, prin puterea Spiritului Sfânt” (Rom 15, 13).
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
