Catehismul zi de zi 2603

Evangheliștii au consemnat explicit două rugăciuni rostite de Isus în timpul vieții sale publice. Iar ele încep, amândouă, printr-o aducere de mulțumire. În cea dintâi, Isus îl mărturisește pe Tatăl, îl recunoaște și îl binecuvântează pentru că a ascuns tainele Împărăției față de cei ce se cred învățați și le-a dezvăluit „celor mici” (săracilor din Fericiri). Tresăltarea lui – „Da, Tată!” – îi destăinuie străfundul inimii, adeziunea lui la „bunul-plac” al Tatălui, ca un ecou la acel „Fie” al Mamei sale la zămislirea lui și ca un preludiu a ceea ce-i va spune Tatălui în timpul agoniei. Toată rugăciunea lui Isus este în această aderare iubitoare a inimii sale omenești la „taina vrerii” Tatălui (Ef 1, 9).