Dintr-o asemenea apropiere față de Dumnezeul cel fidel, încet la mânie și plin de iubire, Moise a primit tăria și statornicia mijlocirii sale. El nu se roagă pentru sine, ci pentru poporul pe care Dumnezeu și l-a dobândit. Încă de la înfruntarea cu amaleciții, sau pentru a obține vindecarea lui Miriam, Moise apare ca mijlocitor. Dar, mai ales, după apostazia poporului, „a stat la mijloc” în fața lui Dumnezeu (Ps 106, 23) pentru a-și salva poporul. Argumentele rugăciunii sale (pentru că mijlocirea este și ea o luptă misterioasă) vor inspira îndrăzneala marilor oameni de rugăciune ai poporului evreu, ca și ai Bisericii: Dumnezeu este iubire, deci El este drept și fidel; El nu se poate contrazice și trebuie să-și amintească de faptele sale minunate, căci e în joc slava sa și El nu poate să părăsească acest popor care îi poartă numele.
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2803