Meritul omului la Dumnezeu în viaţa creştină provine din faptul că Dumnezeu a dispus în mod liber să-l asocieze pe om la lucrarea harului său. Acţiunea părintească a lui Dumnezeu are precedenţă prin faptuil că inspiră, iar acţiunea liberă a omului este ulterioară prin colaborarea lui, astfel că meritele faptelor bune trebuie atribuite mai întâi harului lui Dumnezeu şi apoi credinciosului. Meritul omului, de altfel, se întoarce şi el la Dumnezeu, căci faptele lui bune provin, în Cristos, din inspiraţiile şi ajutoarele Spiritului Sfânt.
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
