1100. Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt aminteşte mai întâi adunării liturgice sensul evenimentului mântuirii, dând viaţă Cuvântului lui Dumnezeu care se vesteşte spre a fi primit şi trăit:
Sfânta Scriptură are o foarte mare importanţă în celebrarea liturgică. Din ea se citesc lecturile şi se explică în omilie, din ea se cântă psalmii; sub inspiraţia şi din spiritul ei au izvorât rugăciunile şi imnurile liturgice şi din ea îşi primesc semnificaţia acţiunile semnele liturgice.
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804