Catehismul zi de zi 1096

1096. Liturgia ebraică şi liturgia creştină. O mai bună cunoaştere a credinţei şi a vieţii religioase a poprului evreu, aşa cum sunt mărturisite şi trăite şi în zilele noastre, poate fi de folos pentru a înţelege mai bine anumite aspecte ale liturgiei creştine. Pentru evrei şi pentru creştini Sfânta Scriptură este o parte esenţială a liturgiilor lor: în proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, în răspunsul la acest Cuvânt, în rugăciunea de laudă şi de mijlocire pentru cei vii şi pentru cei morţi, în recurgerea la milostivirea divină. Liturgia Cuvântului, în structura sa proprie, îşi află originea în rugăciunea iudaică. Rugăciunea Orelor şi alte texte şi formulare liturgice îşi află corespondente în ea, precum şi înseşi formulele rugăciunilor noastre cele mai venerabile, dintre care Tatăl nostru. Rugăciunile euharistice se inspiră şi din modele ale tradiţiei ebraice. Raportul între liturgia ebraică şi cea creştină, dar şi diferenţa de conţinut dintre ele, sunt deosebit de vizibile în celebrarea marilor sărbători ale anului liturgic, cum ar fi Paştele: Paştele istoriei, orientat spre viitor, la evrei; Paştele împlinit în moartea şi Învierea lui Cristos, la creştini, deşi aflat încă în aşteptarea desăvârşirii lui definitive.