1083. Înţelegem astfel dubla dimensiune a liturgiei creştine ca răspuns de credinţă şi de iubire, la "toată binecuvântarea spirituală" cu care ne dăruieşte Tatăl. Pe de o parte, Biserica, unită cu Domnul său şi "sub lucrarea Spiritului sfânt" (Lc 10, 21), îl binecuvântează pe Tatăl "pentru Darul lui negrăit" (2 Cor 9, 15) prin adoraţie, laudă şi aducere de mulţumire. Pe de altă parte, şi până la desăvârşita împlinire a planului lui Dumnezeu, Biserica nu încetează să ofere Tatălui "prinosul propriilor ei daruri" şi să-l implore să trimită pe Spiritul Sfânt asupra lor, asupra ei înseşi, asupra credincioşilor şi asupra lumii întregi, pentru ca, prin împărtăşirea din moartea şi învierea lui Cristos–Preotul şi prin puterea Spiritului, aceste binecuvântări divine să aducă roade de viaţă "spre lauda gloriei harului său" (Ef 1, 6).
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804