Catehismul zi de zi 1077-1079

1077. "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu toată binecuvântarea spirituală în ceruri, întru Cristos. El ne-a ales în Cristos mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi în faţa sa, în iubire, dinainte rânduindu-se spre înfiere prin Isus Cristos, dupa bunul plac al voinţei sale, spre lauda gloriei harului său, cu care ne-a dăruit pe noi în Fiul său iubit" (Ef 1, 3-6). 

1078. A binecuvânta este o acţiune divină dătătoare de viaţă şi al cărei izvor este Tatăl. Binecuvântarea lui este totodată cuvânt şi dar (bene-dictio, eu-logia). Aplicat omului, acest termen semnifică adoraţie şi încredinţare în mâinile creatorului în aducere de mulţumire. 

1079. De la început şi până la sfârşitul timpurilor, întreaga lucrare a lui Dumnezeu este binecuvântare. De la poemul liturgic al celei dintâi creaţii şi până la cântările Ierusalimului ceresc, autorii inspiraţi vestesc planul de mântuire ca pe o imensă binecuvântare dumnezeiască.