Catehismul zi de zi 1069-1070

Ce înseamnă cuvântul "liturgie"? 

1069. Cuvântul "liturgie" înseamnă la origine "lucrare publică", "slujire din partea/în favoarea poporului". În tradiţia creştină, el vrea să arate că Poporul lui Dumnezeu ia parte la "lucrarea lui Dumnezeu ". Prin liturgie, Cristos Răscumpărătorul şi Marele nostru Preot, continuă în Biserica sa, cu ea şi prin ea, lucrarea răscumpărării noastre. 

1070. Termenul "liturgie" în Noul Testament este folosit pentru a desemna nu numai celebrarea cultului divin5, ci şi vestirea Evangheliei6 şi caritatea în faptă. În toate aceste situaţii e vorba de slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor. În celebrarea liturgică, Biserica este slujitoare, după chipul Domnului său, unicul "Liturg", participând la preoţia lui (cult), este profetică (vestire) şi regească (slujirea iubirii): 

Aşadar pe buna dreptate liturgia este considerată ca exercitarea misiunii sacerdotale a lui Cristos, prin care sfinţirea omului este reprezentată prin semne văzute şi este realizată într-un mod propriu fiecăruia şi în acelaşi timp se aduce cultul public integral de către Trupul mistic al lui Cristos – de către Cap şi mădularele sale. Prin urmare, orice celebrare liturgică, întrucât este opera lui Cristos-Preotul şi a Trupului său, care este Biserica, este acţiune sacră prin excelenţă, a cărei eficacitate nu o poate stinge cu acelaşi titlu şi în acelaşi grad nici o altă acţiune a Bisericii.