1061. Crezul, ca şi ultima carte a Sfintei Scripturi, se termină cu cuvântul ebraic Amen. El apare deseori la sfârşitul rugăciunilor din Noul Testament. Şi Biserica îşi încheie rugăciunile cu "Amin".
1062. În ebraică, Amen are aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul "a crede". Această rădăcină exprimă soliditatea, fiabilitatea, fidelitatea. Înţelegem astfel de ce "Amin" se poate spune despre fidelitatea lui Dumnezeu faţă de noi şi despre încrederea noastră în El.
1063. În profetul Isaia se găseşte expresia "Dumnezeul adevărului", literalmente "Dumnezeul Amin-ului", adică Dumnezeul credincios făgăduinţelor sale. "Oricine va voi să fie binecuvântat pe pământ va voi să fie binecuvântat de Dumnezeul Amin-ului" (Is 65, 16). Domnul Cristos foloseşte adeseori termenul "Amin", uneori sub formă reduplicată, pentru a sublinia că învăţătura lui e vrednică de toată încrederea, autoritatea lui este întemeiată pe Adevărul lui Dumnezeu.
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804
