Catehismul zi de zi 1044-1046

1044. În acest "univers nou", Ierusalimul ceresc, Dumnezeu îşi va avea locuinţa printre oameni. "El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici plânset, nici ţipăt şi nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut" (Ap 21, 4).

1045. Pentru om, această împlinire va fi realizarea definitivă a unităţii neamului omenesc, voită de Dumnezeu încă de la creare şi al cărei "sacrament" este Biserica peregrină. Cei care vor fi uniţi cu Cristos vor forma comunitatea celor răscumpăraţi, "Cetatea Sfântă a lui Dumnezeu" (Ap 21, 2), "Mireasa Mielului" (Ap 21, 9). Ea nu va mai fi rănită de păcat, de prihană, de amorul propriu, care distrug sau rănesc comunitatea pământească a oamenilor. Viziunea beatifică, în care Dumnezeu se va manifesta în mod inepuizabil aleşilor săi, va fi izvor nesecat de fericire, de pace şi de comuniune reciprocă.

1046. Cât despre cosmos, Revelaţia afirmă profunda comunitate de destin a lumii materiale şi a omului:

Căci şi făptura aşteaptă cu mare dor revelarea fiilor lui Dumnezeu (...) cu speranţa de a fi şi ea izbăvită de robia stricăciunii (...). Căci ştim că toată făptura geme în chinurile naşterii până acum. Şi nu numai ea, ci şi noi, care avem pârga Duhului, suspinăm în noi înşine aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre (Rom 8, 19-23)