Catehismul zi de zi1037-1038

1037. Dumnezeu nu predestinează pe nimeni să meargă în iad; aceasta este consecinţa unei aversiuni voite faţă de Dumnezeu (un păcat de moarte) şi în care omul persistă până la sfârşit. În liturgia euharistică şi în rugăciunile zilnice ale credincioşilor, Biserica imploră mila lui Dumnezeu care vrea "ca nimeni să nu fie osândit, ci toţi să vină la pocăinţă" (2 Pt 3, 9):

Te rugăm, aşadar, Doamne, să primeşti cu bunăvoinţă jertfa slujirii noastre şi a întregii tale familii. Rânduieşte în pace zilele noastre, mântuieşte-ne de osânda veşnică şi primeşte-ne în ceata aleşilor tăi.

1038. Învierea tuturor morţilor, "a celor drepţi şi a celor păcătoşi" (Fapte 24, 15), va precede Judecata de pe urmă. Va fi "ceasul în care cei ce zac în morminte vor auzi glasul [Fiului Omului] şi vor ieşi cei ce au făcut binele spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut răul, spre învierea osândei" (In 5, 28-29). Deci Cristos "va veni în mărirea sa, şi toţi îngerii împreună cu El (...). Şi se vor aduna în faţa lui toate neamurile, şi îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre. Şi va aşeza oile de-a dreapta sa, iar caprele la stânga (...). Şi vor merge aceştia din urmă în chinul veşnic, iar drepţii, în viaţa veşnică" (Mt 25, 31. 32. 46).