Catehismul zi de zi 1020

1020. Creştinul care îşi uneşte propria moarte cu aceea a lui Isus vede moartea ca o plecare spre El şi o intrare în viaţa veşnică. După ce Biserica rosteşte pentru ultima dată cuvintele de iertare şi de dezlegare ale lui Cristos asupra creştinului muribund, îl pecetluieşte pentru ultima dată cu o ungere întăritoare şi i-l dăruieşte pe Cristos în Viatic, merinde de drum, ea îi spune cu mângâietoare certitudine: Pleacă, suflet creştin, din această lume, în numele lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, care te-a creat; în numele lui Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, care a murit pentru tine pe cruce; în numele Spiritului Sfânt, care a fost revărsat peste tine. Să fie lăcaşul tău astăzi în pacea Ierusalimului ceresc, cu Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, cu sfântul Iosif, cu toţi îngerii şi sfinţii (...). Întoarce-te la Creatorul tău, care te-a plămădit din pulberea pământului. Când vei pleca din această viaţă, să se grăbească în întâmpinarea ta Fecioara Maria, cu îngerii şi sfinţii (...). Blând şi zâmbitor să ţi se arate chipul lui Cristos şi să-l poţi contempla în vecii vecilor.