771. "Unicul Mijlocitor, Cristos, a stabilit pe acest pământ Biserica sa sfântă, comunitate de credinţă, de speranţă şi de iubire, ca organism vizibil; El o susţine fără încetare şi, prin ea, revarsă asupra tuturor harul şi adevărul." Biserica este în acelaşi timp:
-
"societate organizată ierarhic şi Trup Mistic al lui Cristos;
-
adunare vizibilă şi comunitate spirituală;
-
Biserica de pe pământ şi Biserica plină de bogăţii cereşti".
Aceste dimensiuni constituie împreună "o singură realitate, complexă, făcută dintr-un element uman şi un element divin":
Natura autentică a adevăratei Biserici este caracterizată prin faptul că ea este în acelaşi timp umană şi divină, văzută şi înzestrată cu realităţi nevăzute, ferventă în acţiune şi dăruită contemplaţiei, prezentă în lume şi totuşi străină şi călătoare, dar toate acestea în aşa fel încât ceea ce este uman în ea să fie orânduit spre ceea ce e divin şi subordonat lui, ceea ce este vizibil - invizibilului, acţiunea - contemplaţiei şi realitatea prezentă - cetăţii viitoare spre care tindem.
O, smerenie! O, înălţime! Cortul din Kedar şi sanctuarul lui Dumnezeu; locuinţă pământească şi palat ceresc; casă de lut şi curte regească; trup muritor şi templu al luminii; în sfârşit, lucru de nimic pentru cei trufaşi şi mireasă a lui Cristos! Este neagră, dar frumoasă, fiica Ierusalimului, cea care, palidă de trudă şi de suferinţa unui exil îndelungat, are totuşi ca podoabă găteala cerească.
