Un nou împărat, un nou popor, o nouă împărăție (Audio)
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Ev Mc 8, 34-9,1
Meditație pentru Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Ev Mc 8, 34-9,1.
“Dacă
vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi
să-Mi urmeze Mie”. Duminica de astăzi, de după Înălțarea Sfintei Cruci,
completează sensul sărbătorii din 14 septembrie, pregătită la rândul ei
de evanghelia din Duminica de dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.
Seria
celor trei duminici începe prin a face o paralelă misterioasă între
șarpele înălțat de Moise și crucea Mântuitorului. Ceea ce transpare în
mod clar este faptul că un nou popor se naște, format din cei ce se
încred cu tărie în cuvântul și promisiunea lui Dumnezeu: cei ce stau la
picioarele Crucii și privesc înspre Cel răstignit cu credință.
Evanghelia
sărbătorii ne vorbește de un nou Împărat, pentru un nou popor și ne
descrie un nou fel de a împărății. Tronul este crucea, iar în loc să
primească daruri, noul Împărat dăruiește totul. Își dăruiește hainele
soldaților, își dăruiește Mama ucenicilor, își dăruiește Spiritul, iar
în final își deschide inima pentru a revărsa peste noi apa și sângele
dătătoare de viață, sub forma tainelor Botezului și a Euharistiei.
În
evanghelia de astăzi vedem lupta continuă între două Împărății: cea
care se naște la picioarele Crucii și Împărăția acestei lumi. Două
împărății aflate într-o continuă confruntare și în sufletele noastre.
Înțelegem logica celei de-a doua, contemplând figura lui Pilat. Acesta
face câteva încercări de a-l salva pe Isus, dar nu are forța necesară de
a se împotrivi răului, tocmai fiindcă sensul crucii și al sacrificiului
este absent. De aceea împărăția acestei lumi, oricât de frumoasă și de
seducătoare ar părea, nu posedă vitalitatea salvifică a Împărăției
cerurilor și este sursă continuă de ambiguități și de compromisuri. Dacă
vrea cineva să-l urmeze pe Isus, trebuie să se lepede de ea.
Prezența
crucii în viața noastră ne aduce aminte de Maica Sfântă, cea pe care
sub cruce am primit-o de Mamă. Despre Ioan, ne spune evanghelia că a
luat-o din acea clipă în casa sa. Orice creștin trebuie să o primească
și să o păstreze pe Maria în casa sufletului său. Este darul
Mântuitorului în momentul de maximă suferință.
Cele
trei duminici menționate ne amintesc astfel două criterii esențiale
pentru adevărata credință: Sfânta Cruce și Maica Domnului. Vom știi dacă
suntem cu adevărat creștini, atunci când acestea marchează viața
noastră de zi cu zi.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 8, 34-9,1.
”În vremea aceea chemând Isus la Sine mulţimea, împreună
cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi
să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său
pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte
omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar
putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va
ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi
păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru mărirea
Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că
sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu
vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.”