Starea naturii omeneşti a lui Cristos înviate 645. Isus cel înviat stabileşte relaţii directe cu ucenicii săi, prin atingere şi mâncând împreună cu ei. Prin aceasta, îi invită să-şi dea seama că nu este o fantomă,
dar mai ales să constate că trupul înviat cu care li se înfăţişează
este acelaşi care a fost martirizat şi răstignit, de vreme ce poartă
încă urmele pătimirii.
Totuşi, acest trup autentic şi real are în acelaşi timp însuşirile noi
ale unui trup glorificat: nu mai este situat în spaţiu şi timp, dar se
poate face prezent în ce mod doreşte, unde şi când vrea, căci umanitatea sa nu mai poate fi reţinută pe pământ şi nu mai aparţine decât domeniului dumnezeiesc al Tatălui. Şi din acest motiv Isus cel înviat are libertatea suverană de a se arăta în ce fel voieşte: sub înfăţişarea unui grădinar sau "în alt chip" (Mc 16, 12) decât cel ştiut de ucenici, tocmai pentru a le trezi credinţa.
