Semnul iubirii (AUDIO)
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci Ev Io 3,13-17
Meditație pentru Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci Ev Io 3,13-17
Pentru
mulți probabil e puțin ciudată imaginea unui șarpe de bronz ca cel
înălțat de către Moise, la care Isus face referință. De fapt Moise, cel
ce îi conduce prin deșert, inspirat de Dumnezeu, vrea să revigoreze în
sufletul israeliților încrederea în Cel de Sus, în iubirea lui, în grija
lui paternă. Fiindcă ce se întâmplase de fapt? Era un moment al
păcatului, al lipsei de încredere în ajutorul divin. După marele semne
ce au dat tărie și vigoarea credinței poporului, urmează și momente
dificile, tipice vieții în deșert: lipsa apei, a hranei, arșița
soarelui, oboseala. Toate acestea sunt asemenea șerpilor veninoși ce
năpădesc asupra poporului ales și care, simbol al dubiilor, al păcatelor
și al neîncrederii, mușcă din sufletele lor și ale noastre și ne
înveninează existența. Într-o astfel de situație, Moise face un șarpe de
bronz și îl pune în fața poporului. Fiind un semn de Sus, tot cel ce
privește la el cu încredere în cuvântul lui Dumnezeu este mântuit de
veninul șarpelui neîncrederii și ascultând glasul Domnului primește din
nou viața. Totul se joacă de fapt între credința sau neîncrederea în
Providența Divină.
Isus
folosește această imagine pentru a ne readuce aminte de imensa iubire a
lui Dumnezeu pentru noi. Și noi, ca și israeliții odinioară, suntem
invitați să privim la Crucea Mântuitorului și să ne aducem aminte astfel
cât de mult a iubit Dumnezeu lumea. Contemplăm sacrificiul Fiului Unul
născut, trimis de Tatăl pentru a fi lângă noi, pentru a lua păcatele
noastre asupra lui, pentru a se sui pe Cruce și a muri în locul nostru.
Crucea ne vorbește de dragostea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi.
Ridicând ochii înspre ea ne mântuim de mușcătura înveninată a celui rău
care încearcă să ni-l înfățișeze pe Dumnezeu ca pe un tiran.
Contemplând
rănile Domnului simțim veridicitatea cuvintelor evangheliei: Isus nu a
venit pentru a judeca, ci pentru a mântui. Chiar dacă mântuirea trebuia
să însemne patimă, suferință și moarte.
Prin urmare crucea, din
instrument de tortură, devine semn al iubirii nemărginite a lui Dumnezeu
pentru noi și implicit imbold pentru credința noastră. Să ridicăm deci
ochii spre ceruri cu încredere: de acolo vine mântuirea noastră!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 3,13-17
Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din
cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele
în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în
El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit
lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul
Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.