528.
Epifania este manifestarea lui Isus
ca Mesia al lui Israel, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Împreună cu Botezul lui Isus în Iordan şi nunta din Cana,
ea celebrează adorarea lui Isus de către "magii" veniţi din Răsărit (Mt
2, 1). În aceşti "magi", reprezentanţi ai religiilor păgâne din
regiunile învecinate, Evanghelia vede pârga neamurilor care primesc
Vestea cea Bună a mântuirii prin Întrupare. Venirea magilor la Ierusalim
"pentru a se închina regelui iudeilor" (Mt 2, 2) arată că ei caută în
Israel, la lumina mesianică a stelei lui David, pe Acela care va fi împăratul neamurilor.
Venirea lor înseamnă că păgânii nu pot să-l descopere pe Isus şi să-l
adore ca pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii decât îndreptându-se
spre iudei şi primind de la ei făgăduinţa lor mesianică, aşa cum este ea cuprinsă în Vechiul Testament. Epifania manifestă că "plinătatea păgânilor intră în familia patriarhilor" şi dobândeşte demnitatea israelită.
