Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


8 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

OAMENI FĂRĂ NUME: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXII-a după Rusalii

 
OAMENI FĂRĂ NUME: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXII-a după Rusalii
  • 02 Noi 2019
  • 790

(Duminica Bogatului nemilostiv)


Evanghelia Învierii tânarului din Nain, ne punea în fața a două alaiuri: unul al morții, ce se îndrepta înspre poarta cetății și unul al vieții, al lui Isus, ce îl intersectează pe primul, schimbându-i pe de-a-ntregul conotațiile. Dincolo de faptul istoric în sine, puteam contempla în mod alegoric momentul în care fiecare dintre noi se îndreaptă înspre poarta acestei lumi. Cu mențiunea că suntem liberi să alegem alaiul din care vrem să facem parte…

Evanghelia din duminica imediat următoare, cea a vindecării îndrăcitului din ținutul Gherghesenilor, ne ajută să facem un pas în plus, apropo de alegerea noastră, arătându-ne adevărata față a celor două alaiuri. În primul, cel al stăpânitorului acestei lumi, fie că e vorba de manifestarea violentă, ca și cea a îndrăcitului sau de cea pașnică, a locuitorilor acelor ținuturi, rezultatul este același: îndepărtarea lui Dumnezeu. Ca și în evanghelia precedentă, vedem din nou felul în care atingerea Fiului lui Dumnezeu schimbă cu totul situația: omul vindecat alege alaiul lui Isus, adică pe cel al vieții, ieșind din morminte la lumina zilei.

Bogatul și Lazăr, personaje ale evangheliei de astăzi, reprezintă un alt mod de a vorbi despre aceeași realitate. La fel ca și locuitorii din ținutul Gherghesenilor, bogatul pare la o primă vedere un om obișnuit. Nu ni se spune că s-a îmbogățiti prin furt, nici că face fapte rele. Adevărata lui problemă este refuzul de a intra în alaiul vieții, care îi face semn încontinuu, invitându-l să iasă din casa și din bogăția sa prin Lazăr, al cărui nume înseamnă “Dumnezeu ajută”. Săracul de la poarta lui îi aduce aminte încontinuu că Dumnezeu este lângă el și vrea să-l ajute, vrea să-l copleșească cu îndurarea Lui, însă bogatului îi place prea mult alaiul și realitatea din care face parte. Ignoră în schimb un lucru esențial: adevărata realitate începe doar dincolo de poarta cetății. O descoperă într-un sfârșit, dar este prea târziu. De acum Lazăr-“Dumnezeu ajută” este dincolo de haul creat de către bogatul însusi, și acesta se trezește lipsit de toate, chiar și de nume.

Însăși soluția pe care o caută pentru frații lui rămași pe pământ, dovedește că nu a înțeles nimic: încearcă nu să-i schimbe și să-i convertească, ci să-i informeze. Nu darul credinței și ascultarea poruncilor lui Moise, încununate prin iubirea de Dumnezeu și de aproapele îl interesează, ci un semn trimis fraților săi. Evanghelia nu ne mai spune dacă din locul în care se afla, vede rezultatul unui semn similar cu cel cerut de el, atunci când un alt Lazăr revine din morți, în casa Martei și a Mariei. Reacția fariseilor la un astfel de semn este una singură: încearcă să-l omoare și pe Isus și pe Lazăr.

Două alaiuri așadar și două maniere de a trăi și a ne raporta la Dumnezeu și la aproapele. Să căutăm să fim credincioși și nu doar informați despre adevărurile de credință; să ascultăm și să urmăm cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură și din învățătura Bisericii; să-l alegem pe Isus în fiecare clipă, așa cum am promis la botez, chiar și în momentele dificile, recunoscându-l în frații noștri nevoiași. Lazăr ne va arăta și nouă puterea numelui “Dumnezeu ajută”. Vom capătă un nume, iar acest nume va fi de-a pururi scris în Împărăția cerurilor.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

 

Ev Lc 16,19-31

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.