Duminica a 3-a din Postul Mare
(Închinarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci).
31 martie 2019
Sfântul martir Ipatie, episcopul Gangrei (+sec IV).
(V 3; L 11; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;
Antifoane speciale;
Ap Evrei 4,14-16 şi 5,1-6; Ev Marcu 8,34-38 şi 9,1)
La : Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 3, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 3 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cu crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ție totdeauna aduce.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Toate s-au luminat cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată făptura lăudându-Te, cântare Ție totdeauna aduce.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului Sfânt; Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, care împărăţeşte în veacul veacului.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cinstitei Tale cruci ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o mărim, căci cu rana Ta noi toţi ne-am vindecat.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Lăudăm pe Mântuitorul, care din Fecioară s-a întrupat; că pentru noi s-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruindu-ne nouă mare milă.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
La cei ce erau în iad, coborându-se Hristos, a binevestit, zicând: Îndrăzniţi, acum am învins. Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porţile morţii.
Apoi, 4 Stihiri ale Sfintei Cruci, vers 5.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Străluceşte, Cruce a Domnului, luminatele fulgere ale harului tău în inimile celor ce te cinstesc pe tine, şi cu dragoste dumnezeiască te primesc, ceea ce eşti de lume dorită; prin care a trecut mâhnirea lacrimilor, din cursele morţii ne-am mântuit şi la veselia cea neîncetată ne-am mutat. Arată bunăcuviinţa frumuseţii tale, dăruind răsplătirile postirii robilor tăi, celor ce cer cu credinţă ocrotirea ta cea bogată şi mila ta cea mare.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă, raiule cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, care ne-ai înflorit desfătarea măririi celei veşnice, prin care se alungă mulţi,ile demonilor şi împreună se veselesc cetele îngerilor, şi adunările credincioşilor sărbătoresc. Arma cea nebiruită, tăria cea neclintită, biruinţa împăraţilor, lauda preoţilor. Dă-ne şi nouă acum să ajungem la Patimile lui Cristos şi la Înviere!
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, uşa raiului, întărirea credincioşilor, zidul cel dimprejurul Bisericii; prin care s-a pierdut şi a încetat blestemul, s-a înghiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe pământ la cele cereşti. Armă nebiruită împotriva demonilor, mărirea mucenicilor, podoaba cuvioşilor cu adevărat, limanul mântuirii, ceea ce dăruieşti lumii mare milă.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Veniţi amândoi cei întâi-zidiţi, care aţi căzut din ceata cea de sus, prin ura ucigaşului de oameni, pentru gustarea cea amară a mâncării din pomul cel de demult. Iată vine preacinstitul lemn cu adevărat, la care alegând cu bucurie îmbrăţişaţi-l şi strigaţi către el cu credinţă: Tu eşti sprijinul nostru, Cruce preacinstită, din al cărui fruct gustând, am dobândit nestricăciunea, luând adevăratul Eden cel dintâi şi mare milă.
Mărire…, vers 2.
Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit răstignire de bunăvoie, spre învierea cea de obşte a neamului omenesc, şi prin trestia crucii sângerându-Ţi degetele cu vopsele roşii, Te-ai milostivit a iscăli pentru noi, ca un împărat, cele ce sunt de iertare; nu ne trece cu vederea pe noi cei ce suntem ameninţaţi iarăşi cu depărtarea de la Tine. Ci Te milostiveşte, Unule, îndelung-răbdătorule, spre poporul Tău, cel ce este în nevoi, şi te ridică şi biruieşte pe cei ce se luptă împotriva noastră ca un atotputernic.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 7 .
Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea dumnezeiescă-omenească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, fără de mamă. Care nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe vers 3.
Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seara, Iubitorule de oameni.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Învierea Ta cea de viaţă dătătoare, Doamne, toată lumea a luminat şi făptura cea stricată o a chemat. Pentru aceasta, de blestemul lui Adam scăpându-ne, strigăm: Atotputernice, Doamne, mărire Ție.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Ca să răscumperi din moarte neamul nostru, Hristoase, moarte ai răbdat; şi a treia zi, din morţi înviind, împreună cu Tine ai înviat pe cei ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu, şi lumea ai luminat, Doamne, mărire Ție.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Dumnezeu neschimbat fiind, cu trupul pătimind, Te-ai schimbat; pentru care făptura, nerăbdând să Te vadă răstignit, cu frică s-a tulburat şi, suspinând, laudă îndelungă răbdarea Ta; şi coborându-Te în iad, a treia zi ai înviat, dăruind lumii viaţă şi mare milă.
Mărire…, Și acum…, vers 4.
Doamne, Cel ce ai ajutat în război preablândului David, ca să supună pe cel de alt neam, fii împreună în luptă cu credinciosul nostru popor, şi cu arma Crucii surpă pe vrăjmaşii noştri. Arată, Milostive, spre noi, milele Tale cele de demult; şi să cunoască adevărat, că Tu eşti Dumnezeu şi că spre Tine nădăjduind biruim; rugându-se după obicei Preacurată Maica Ta, să se dăruiască nouă mare milă.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 3.
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.
Mărire..., a Crucii, vers 1.
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Gavriil zicându-ţi ţie, Fecioară: Bucură-te! Deodată cu glasul, Stăpânul tuturor, întru tine, chivotul cel sfânt, s-a întrupat, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, că ai purtat pe Făcătorul tău. Mărire Celui ce s-a sălăşluit întru tine; mărire Celui ce a ieşit din tine; mărire Celui ce ne-a slobozit pe noi, prin naşterea ta.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia Duminicii a 27-a după Rusalii
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 3:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 3.
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.
Mărire..., a Crucii, vers 1.
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Gavriil zicându-ţi ţie, Fecioară: Bucură-te! Deodată cu glasul, Stăpânul tuturor, întru tine, chivotul cel sfânt, s-a întrupat, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, că ai purtat pe Făcătorul tău. Mărire Celui ce s-a sălăşluit întru tine; mărire Celui ce a ieşit din tine; mărire Celui ce ne-a slobozit pe noi, prin naşterea ta.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 3.
Hristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi, începătorul zidirii şi făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta o a zdrobit.
Mărire…,
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu învierea Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demult nimicind, apărătorule al vieţii noastre, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
Ectenia mică, și a doua serie de Sedelne, vers 3.
De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de bunăvoie, Doamne, spăimântându-se, iadul s-a tânguit: Mă cutremur de Ipostasul cel nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut în chip tainic luptându-se cu mine. Pentru aceasta şi cei pe care îi ţin, cântă: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Mărire…,
Taina cea necuprinsă şi neînțeleasă a răstignirii şi cea de negrăit a învierii, o cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Cel necuprins şi nemărginit, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, în pântecele tău L-ai cuprins tăinuit, Maică a lui Dumnezeu. Una şi neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut, că e preamărită în lume prin nașterea ta. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis purtătoarelor de mir: Pentru ce căutați pe Cel viu în mormânt? A înviat, deşertând mormintele. Cunoașteți pe Cel neschimbat, ca schimbător al stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.
Treptele, vers 3.
Antifonul I
Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă scoate, Cuvinte.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie spice de viață veșnică.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt toată buna dăruire, precum prin Tatăl şi prin Fiul, împreună străluceşte, întru care toate viază şi se mişcă.
Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa virtuţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne El sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ție, ca şi Tatălui, Hristoase, sunt pururea sfinţii.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată făptura; Acestuia să ne închinăm, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.
Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul umblă fericiţi în cărările poruncilor, că vor mânca tot rodul cel de viaţă.
Veseleşte-Te, Începătorul păstorilor, văzând pe fiii Tăi împrejurul mesei Tale, purtând stâlpări de fapte bune.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este toată bogăţia măririi, din care vine darul şi viaţa la toată făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Prohimen, vers 3.
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti (Ps 95,10).
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 32,3).
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 3:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a unsprezecea a Învierii (Ioan 21,15-25).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.
Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
Urmează cântarea Canonului.
Se cântă pe podobia versului 1, ca Ziua învierii, să ne luminăm popoare…
Catavasia I
Dumnezeiescul Moise a însemnat mai înainte de demult în Marea Roşie crucea Ta, când a trecut pe Israel, tăind marea cu toiagul, cântându-Ţi cântarea ieşirii, Cristoase Dumnezeule.
Catavasia III
Întăreşte-mă, Stăpâne Cristoase, cu crucea Ta pe piatra credinţei, ca să nu se clatine gândul meu de năvălirile vrăjmaşului celui rău; că numai Tu însuţi eşti sfânt.
După Ectenia mică, Sedealna, vers 6.
Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, căci cu dânsa se fac vindecări celor bolnavi întru păcate; prin ea cădem înaintea Ta, îndură-Te spre noi.
Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Astăzi s-a împlinit cuvântul proorocului; că iată ne închinăm la locul unde au stat picioarele Tale, Doamne. Şi gustând din lemnul mântuirii, am aflat mântuire din patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Mărire…,
Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Cristoase, temeliile morţii s-au clătinat, Doamne; că cel pe care l-a înghiţit iadul cu poftă, l-a eliberat cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte; pentru care Te preamărim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te spre noi.
Și acum…, a Născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cristos Dumnezeul nostru, care de bunăvoie a primit a fi pironit pe Cruce şi a înviat din morţi, să mântuiască sufletele noastre.
Catavasia IV
Pe cruce văzându-Te pe Tine, Puternice, luminătorul cel mare de cutremur fiind cuprins şi-a strâns şi şi-a ascuns razele; toată zidirea a lăudat cu frică îndelungă-răbdarea Ta, că s-a umplut pământul de lauda Ta.
Catavasia V
Dis-de-dimineaţă Te lăudăm pe Tine, Mântuitorule îndurate, aflând pacea prin crucea Ta, prin care ai înnoit neamul omenesc, ducându-ne pe noi la lumina neînserată.
Catavasia VI
Chipul dumnezeieştii cruci, Iona mai înainte l-a însemnat în pântecele chitului, cu palmele întinse, şi a ieşit din fiară, mântuindu-se cu puterea Ta, Cuvinte.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 7.
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului, că într-însa a venit minunata legătură, prin lemnul crucii. Acul morţii şi biruinţa iadului s-au alungat, că de faţă ai stat, Mântuitorul meu, strigând celor din iad: Intraţi iarăşi în rai.
Icos
Trei cruci a înfipt Pilat în Golgota: două tâlharilor şi una Dătătorului de viaţă. Pe care văzând-o iadul, a zis celor de jos: O, slugile mele şi puterile mele, cine este Cel ce a înfipt piron în inima mea? Cu suliţă de lemn m-a împuns fără de veste şi mă rup. La cele dinăuntru ale mele mă doare, pântecele meu se chinuieşte, simţirile-mi tulbură duhul şi mă silesc a lepăda din mine pe Adam, care îmi sunt daţi prin lemn; că lemnul pe ei iarăşi îi duce în rai.
Catavasia VII
Cel ce ai mântuit pe tineri din văpaie ai venit pe pământ luând trup, şi pe cruce pirondundu-Te, mântuirea ne-ai dăruit nouă, Cristoase, Cel singur binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
În groapa leilor aruncat fiind oarecând marele între prooroci Daniel, mâinile în chipul crucii întinzându-şi, nevătămat s-a păzit de a fi mâncare lor, binecuvântând pe Cristos în veci.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
O, Maică Fecioară şi adevărată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Cristos, Dumnezeul nostru, pe Cel ce s-a înălţat cu trupul pe Cruce, toţi credincioşii Îl preamărim şi te mărim acum după vrednicie.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 11-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
După dumnezeiasca înviere, de trei ori pe Petru întrebându-l: Mă iubeşti?, Domnul l-a pus peste oile Sale mai mare păstor. Care, văzând pe cel pe care-l iubea Isus, mergând după El, a întrebat pe Stăpânul: Dar acesta ce e? De voi vrea, a zis, să rămână acesta până ce iarăşi voi veni, ce-ţi este ţie, prietene Petre?
Mărire..., a Crucii.
Văzând astăzi pusă înainte cinstită Crucea lui Cristos, să ne închinăm ei şi să ne veselim cu credinţă, cu dragoste sărutând-o; şi rugând pe Domnul, Cel ce s-a răstignit pe ea de bunăvoie, să ne învrednicească pe noi pe toţi a ne închina cinstitei Cruci şi să ajungem fără osândire Învierea.
Şi acum..., a Născătoarei.
Lemnului pe care şi-a întins preacuratele palme Fiul tău, Preacurată, răstignindu-se pentru noi, acum cu credinţă ne închinăm; dăruieşte-ne nouă pace, ca să ajungem şi la preacinstitele patimi cele de mântuire a lumii, şi să ne închinăm zilei Paştilor celei luminoase şi lumii de bucurie, celei numite Doamnă şi purtătoare de lumină.
Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe versul 3, propriu-zis.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Veniţi, toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, s-a răstignit pentru noi, şi de bunăvoie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia să ne închinăm.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; că adunarea deşertăciunii a umplut de daruri dreapta lor, socotind să ascundă învierea Ta, pe care lumea o preamăreşte; îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Toate s-au umplut de bucurie, luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci a înviat, precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preamărească toată făptura, pe Tine cel singur fără de păcat, îndură-Te spre noi.
Apoi, 4 stihiri podobnice ale Triodului, vers 4.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Cu glasuri să strigăm şi cu cântări să preamărim cinstita Cruce, sărutând-o şi către ea să strigăm: Preacinstită Cruce, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre cu puterea ta, şi ne păzeşte nerăniţi de toată vătămarea potrivnicilor, pe cei ce ne închinăm ţie cu dreaptă credinţă.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Apropiaţi-vă să scoateţi ape neîmpuţinate, care se toarnă înaintea voastră prin harul Crucii. Iată că vedem pus înainte lemnul cel sfânt, izvorul darurilor cel adăpat cu sângele şi cu apa Stăpânului tuturor, Care s-a înălţat pe ea de bunăvoie şi a înălţat pe oameni.
Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor Lui, că sfânt este.
Întărirea Bisericii, puterea împăraţilor, lauda monahilor şi mântuirea tu eşti preacinstită Cruce. Pentru aceasta închinându-ne ţie, ne luminăm astăzi inimile şi sufletele cu dumnezeiescul har al Celui ce s-a pironit pe tine şi a surpat puterea vicleanului şi blestemul l-a ridicat.
Stih: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veacuri a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Cu glasuri să strigăm şi cu cântări să preamărim cinstita Cruce, sărutând-o şi către ea să strigăm: Preacinstită Cruce, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre cu puterea ta, şi ne păzeşte nerăniţi de toată vătămarea potrivnicilor, pe cei ce ne închinăm ţie cu dreaptă credinţă.
Stihira zilei, vers 8.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Domnul tuturor ne-a învăţat cu pildă, ca să ne ferim de gândul cel măreţ al fariseilor celor prea răi, şi tuturor le-a arătat să nu gândească cu trufie mai mult decât se cuvine a gândi. Că El însuşi făcându-se pildă şi asemănare, s-a micşorat pe Sine până la Cruce şi la moarte. Deci mulţumindu-i cu vameşul, să zicem: Dumnezeule, Cel ce ai pătimit pentru noi şi fără patimă ai rămas, mântuieşte-ne pe noi de patimi şi mântuieşte sufletele noastre.
Mărire..., tot aceasta, vers 8.
Domnul tuturor ne-a învăţat cu pildă, ca să ne ferim de gândul cel măreţ al fariseilor celor prea răi, şi tuturor le-a arătat să nu gândească cu trufie mai mult decât se cuvine a gândi. Că El însuşi făcându-se pildă şi asemănare, s-a micşorat pe Sine până la Cruce şi la moarte. Deci mulţumindu-i cu vameşul, să zicem: Dumnezeule, Cel ce ai pătimit pentru noi şi fără patimă ai rămas, mântuieşte-ne pe noi de patimi şi mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 3.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
După ce se cântă Sfinte Dumnezeule… la sfârşitul Doxologiei, preotul zice, cu glas mare: Înţelepciune, drepţi!.
Cântăreţii cântă: Mântuieşte, Doamne, poporul Tău…
În acest timp, preotul iasă cu crucea pregătită, pe uşa dinspre miazănoapte şi o aşează la locul pregătit pentru închinare.
Cădeşte crucea de jur împrejur, apoi cântă: Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim.
Apoi, strana cântă de două ori: Crucii Tale…
Îndată, pe vers 6, strana cântă următoarea stihiră:
Mărire…, Şi acum…,
Astăzi s-a împlinit cuvântul proorocesc, că iată ne închinăm la locul unde au stat picioarele Tale, Doamne. Şi din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
La Liturghie, Antifoane speciale (din Orologhion).
În loc de Sfinte Dumnezeule… se cântă Crucii Tale….
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
