Rugăciunea exprimă atașamentul relației dintre om și Dumnezeu. Este expresia iubirii lui Dumnezeu în fiecare om. Rugăciunea este esențială pentru viața creștinilor.
Pentru creștini, viața fără rugăciune riscă să devină aridă. Dar să te rogi, nu este simplu. Plictiseala, descurajare, repetarea sau obișnuința pot face rugăciunea dificilă.
Comunicarea lui Dumnezeu este adesea comparată cu comunicarea umană: ceea ce nu-i foarte evident. Uneori cel care se roagă, poate crede că Dumnezeu este surd la rugăciunile sale, dar Dumnezeu ne privește întotdeauna cu iubire. Repetarea rugăciunii, meditarea ei, aprofundarea, intrarea într-o rezonanță profundă, astfel încât acesta să devină ca o respirație, este de fapt intrarea în misterul dialogului dintre Dumnezeu și om. În acest mod, omul se lasă condus pas cu pas într-o mai bună cunoaștere a misterului lui Dumnezeu. De multe ori, dialogul cu Dumnezeu constă în tăcere, fapt care nu este întotdeauna satisfăcător. Cu toate acestea, Sfânta Tereza ne spune că în tăcere ne punem la dispoziția lui Dumnezeu, ne abandonăm cu încredere și credință Lui, ne apropiem de Dumnezeu.
Rugăciunea ia o formă diferită în funcție de timp, loc, ocupație și preocupări, de cultura fiecăruia și experiențele sale. Rugăciunea se poate naște spontan, exprimată prin cuvinte obișnuite; poate împrumuta cuvintele Scripturilor. Acesta poate fi personală sau comunitară.
Călugării și călugărițele, preoții și laici, creștinii obișnuiți, își ritmează zilele vieții cu rugăciunea Bisericii sau "Liturgia orelor."
Psalmii sunt inima rugăciunii Bisericii. Psalmii sunt un strigăt către Dumnezeu, înainte de a fi ceva scris. Este o voce care cere, invocă în șoaptă, este un strigăt de ajutor în timpul încercărilor. În Psalmi, poporul lui Israel îi vorbește lui Dumnezeu, cerând iertare pentru greșeli, copleșit de evenimente invocă sprijin, în urma unei victorii cântă de bucurie.
Traducere: ACC
