Îți aduc mulțumire, Doamne, cu toată inima mea:
Ai ascultat cuvintele gurii mele.
Nu dumnezeilor, ci Ție vreau să-Ți cânt,
Mă închin spre templul Tău cel sfânt.
Aduc mulțumire numelui Tău pentru iubirea și statornicia Ta:
Ți-ai făcut promisiunea mai mare decât numele Tău.
În ziua în care Te-am chemat, mi-ai răspuns,
Ai sporit în mine puterea.
Îți vor aduce mulțumire, Doamne, toţi împăraţii pământului,
Când vor auzi cuvintele gurii Tale.
Vor cânta căile Domnului:
Mare este gloria Domnului!
Înalt este Domnul dar privește spre cel smerit;
Pe cel mândru însă, îl recunoaște de departe.
Dacă pășesc în mijlocul pericolelor,
Tu îmi dai viață;
Împotriva mâniei dușmanilor mei îți întinzi mâna
Și dreapta Ta mă izbăvește.
Domnul va face totul pentru mine.
Doamne, iubirea Ta este pe vecie:
Nu părăsi opera mâinilor Tale.
Înalt este Domnul dar privește spre cel smerit. Sfântul Atanasie: „Dumnezeu care este atât de mare și care locuiește cerurile, are grijă de noi păcătoșii… nu este străin de realitățile omenești. Încă din momentul facerii lumii a decis să cheme pe oameni și să-i înalțe spre realitățile cerești”.
Nu părăsi opera mâinilor Tale. Sfântul Casiodor spune că acest verset e rugăciunea poporului sfânt care se roagă pentru sine și pentru dușmanii săi: „se cere ca dușmanii să devină colegi; să fie iubiți și cei care ne necăjesc. Uneori cei care ne fac necazuri ne fac mai mult bine decât prietenii prea indulgenți. Iubește așadar răbdarea și vei găsi mai ușor, în dușmanul tău, ceva de iubit”.
