La 7 octombrie 1937 se stingea din viață Alexandru Lupeanu.
Născut la 16 iulie 1887 în satul Fărău, jud. Alba, dintr-o într-o familie de meseriaşi, Alexandru Lupeanu părăseşte satul natal pentru a urma şcoala primară în satul Ciuci (jud. Alba) unde bunicul său din partea mamei Ioan Olariu era preot greco-catolic, studiind până în anul 1898 cele 5 clase primare. Urmează prima clasă gimnazială la Blaj la Liceul de Băieţi în anul şcolar 1898-1900 după care pleacă la Sibiu. Fiind bolnav întrerupe studiile după care se întoarce la Blaj tot în clasa I la acelaşi liceu unde îşi ia Bacalaureatul în anul 1907. Este admis la Seminarul din Blaj în anul 1907 fiind trimis în acelaşi an la Oradea unde trebuia să studieze limba latină. Datorită scrierilor sale a devenit, indesirabil pentru maghiari, şi se întoarce la Blaj, (1908) unde îşi termină studiile teologice, fiind ales preşedintele Societăţii de lectură a studenţilor teologi Inocenţiu Micu Klein. Ca student teolog în perioada 1909-1910 face două călătorii în Vechiul Regat ajungând să participe la cursurile Universităţii de vară de la Vălenii de Munte sub conducerea lui Nicolae Iorga. Conform Protocolului Ordinaţilor în Arhidieceza Greco-Catolică a Albei-Iulia 1869-1948 primeşte tunsura la 7 aprilie 1910 prin punerea mâinilor Mitropolitului Victor Mihaly de Apşa, urmând ca în 1911 să fie propus de către Alexandru Nicolescu să primească parohia Tulgheş după cum mărturisea însuşi Alexandru Lupeanu: „în 1911 era să fiu trimis preot în comuna Tulgeş”. Parcursul scolastic a lui Alexandru Lupeanu se definitivează în două mari centre universitare: Budapesta şi Cluj. În intervalul 1911-1914 ajunge să studieze la Facultatea Filosofică din Budapesta (intervalul 1911-1912, semestrul I, 1912-1913 semestrul II, 1913-1914), specializarea istorie şi pedagogie unde a fost ales preşedinte al Societăţii Petru Maior, şi la Facultatea de Filosofie, Limbi şi Istorie de la Universitatea Ferencz Jozsef din Cluj unde a beneficiat de o bursă Alexandru Şterca Şuluţiu (intervalul 1911-1912- semestrul II, 1912-1913, semestrul I-II). În toamna anului 1916 a fost numit profesor de limba şi literatura română şi istorie la Liceul de Fete din Blaj, funcţii pe care le-a deţinut până în 1937. Ca profesor şi director al Liceului de fete între 1929-1937, Al. Lupeanu s-a impus prin hărnicie, seriozitate, autoritate şi iniţiativă, fiind înzestrat cu calităţi deosebite. A adus carierii de dascăl devotament sincer, ştiinţă şi prestigiu. A fost o podoabă a lumii şcolare şi un pasionat cercetător al trecutului Blajului, pe care şi-l dorea reînviat. A avut o deosebită iubire pentru Blaj după cum el însuşi mărturisea: am preţuit Blajul istoric, şi l-am venerat cu ardoare. A fost directorul Bibliotecii Centrale din Blaj, între 1919-1927, întocmind un prim regulament al Bibliotecii Centrale Arhidiecezane. În cei peste 30 de ani de activitate publicistică a scris multe şi variate articole, cărţi de popularizare, a ţinut conferinţe în cadrul Astrei şi a colaborat la mai toate revistele şi ziarele ce apăreau în Transilvania. Şi-a început activitatea ziaristică încă de pe băncile liceului. Trimite la revista literară Răvaşul (1906) de la Cluj prima lui schiţă: Jalea pădurarului şi pentru a nu fi deconspirat îşi alege un nou nume: Melin care îl va păstra pentru tot restul vieţii. Tot aici trimite în 1906 schiţa Îmblătitul. În decursul anilor a folosit următoarele pseudonime Melin, A. Melin, Al, Sandu Popii, Dascălul Sandu, A. Sandu, I. Târnavă, Sandu Logofăt, Ion Grăunte, Nic. Secăşanu. A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti ( din 30 aprilie 1923 fiind cooptat cu ocazia vizitei la Blaj a scriitorilor Liviu Rebreanu, Ion Minulescu etc), membru şi vicepreşedinte al Sindicatului Presei Române din Ardeal şi Banat, membru în Comitetul Central al Astrei, membru în Secţiunea literară a Astrei( membru pe viaţă din 3 ianuarie 1931), preşedinte al Despărţământului Astrei Blaj, ( organizator al jubileului de 75 de ani al Astrei şi al jubileului de 200 ani ai oraşului Blaj), membru corespondent al Comisiunii Monumentelor Istorice (10 ianuarie 1923) etc. Evocator al trecutului românilor de pe plaiurile Târnavelor, distins cărturar şi îndrumător al tineretului, o viaţă întreagă închinată luminării neamului său, prin vorbă, prin faptă şi prin scris, Al. Lupeanu-Melin a lăsat pilda unei vieţi puse în slujba şcolii şi culturii româneşti.
Împreună cu colegul şi prietenul său, Iuliu Maior, a întemeiat în 1919 gazeta Unirea Poporului din Blaj, al cărui director a fost (1919-1937) fiind în acelaşi timp şi membru în comitetul de redacţie al revistei Cultura Creştină din Blaj. A descoperit şi în 1927 a tipărit, parţial (162 de piese), manuscrisul de Cântări şi strigături româneşti al lui Nicolae Pauletti, colecţia de folclor românesc din 1838 - De pe Secaş -reeditat integral, în 1962, de folcloristul Ion Muşlea. Pentru merite deosebite a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii: ofiţer al ordinului Coroana României (18 aprilie 1930), cavaler al Ordinului Coroana României (6 iulie 1933), Răsplata muncii pentru învăţământ cl. I” (1931), şi ofiţer al ordinului Ferdinand I (8 iunie 1935 ). După o boală lungă şi chinuitoare, s-a stins la vârsta de 50 de ani la Cluj, joi 7 octombrie 1937. A fost înmormântat sâmbătă 9 octombrie în cimitirul oraşului Blaj, unde i s-a ridicat în 1941 un monument din partea cititorilor gazetei Unirea poporului.
A mai avut un frate, Octavian Lupeanu, hirotonit preot la 3 octombrie 1912 de către Episcopul Vasile Hossu, activând ca preot la Sacarâmb şi profesor la Aiud, fiind şi directorul Liceului Titu Maiorescu în perioada interbelică. În perioada 1937-1938 a fost directorul Gimnaziului mixt din Ocna Mureş. A murit la mai puţin de un an de la moartea fratelui său Alexandru, fiind înmormântat la Ocna Mureş.
Pr. Florin Gheorghiu
