Inspirându-se din Evanghelia după sfântul Marcu, capitolul 3, ce relatează momentul în care Isus îi trimite pe cei doisprezece apostoli în misiune, papa Francisc s-a oprit asupra trăsăturilor caracteristice ale misionarului şi asupra figurii de referinţă a oricărui misionar creştin.
Papa Francisc: «Textul evanghelic se opreşte asupra "stilului misionarului", pe care îl putem rezuma în două puncte: misiunea are un centru şi misiunea are un chip. Discipolul misionar are, înainte de toate, un centru de referinţă, care este persoana lui Isus. Evanghelia indică acest punct folosind o serie de verbe care îl au pe Isus ca subiect – "i-a chemat", "a început să-i trimită", "le-a dat putere", "le-a poruncit", "le-a spus" (v. 7.8.10) – astfel încât plecarea şi activitatea celor doisprezece apare ca o iradiere dintr-un centru, o repropunere a prezenţei şi acţiunii lui Isus în activitatea lor misionară. Aceasta arată cum apostolii nu au nimic propriu de vestit, nici capacităţi proprii de demonstrat, ci vorbesc şi acţionează ca "trimişi", ca mesageri ai lui Isus.»
Evidenţiind că episodul evanghelic se adresează nu numai preoţilor ci nouă tuturor celor botezaţi, chemaţi fiind să mărturisim Evanghelia lui Cristos în diferite domenii ale vieţii, pontiful a atras atenţia asupra unui detaliu important: vestirea Evangheliei necesită un mandat, primit de la Cristos însuşi.
Papa Francisc: «[Vestirea Evangheliei] Nu este o iniţiativă a fiecărui credincios, nici a grupurilor şi nici a marilor asociaţii, ci este misiunea Bisericii unită inseparabil cu Domnul său. Niciun creştin nu vesteşte Evanghelia "din proprie iniţiativă", ci numai trimis de Biserică ce a primit mandatul de la Cristos însuşi. Tocmai Botezul ne face misionari, un botezat care nu simte nevoia de a vesti Evanghelia, de a-l vesti pe Isus, nu este un bun creştin.»
Oprindu-se asupra celei de-a doua caracteristici a stilului misionarului, sintetizată în cuvântul "chip", pontiful a explicat că acestei trăsături îi corespunde sărăcia mijloacelor, aşa-numitul "echipament" al misionarului trebuind să corespundă unui criteriu de sobrietate. De fapt, Isus le porunceşte celor doisprezece "să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare" (v. 8). De ce?
Papa Francisc: «Învăţătorul îi vrea liberi şi uşori, fără propteli şi fără favoruri, siguri doar de iubirea Celui care îi trimite, întăriţi numai de Cuvântul său pe care merg să-l vestească. Toiagul şi sandalele reprezintă echipamentul în dotarea pelerinilor; fiind astfel mesagerii împărăţiei lui Dumnezeu nu manageri atotputernici, nu funcţionari inamovibili, nu dive în turneu.»
Referindu-se la Dieceza de Roma, al cărei episcop este, papa Francisc a dat câteva exemple de mărturisitori ai Evangheliei lui Cristos – sfântul Filip Neri, sfântul Benedict Iosif Labre, sfântul Alexiu, fericita Ludovica Albertini, sfânta Francisca Romana, sfântul Gaspar Del Bufalo – care nu s-au comportat ca funcţionari sau antreprenori, ci ca umili lucrători ai Împărăţiei.
La finalul catehezei, pontiful a invocat mijlocirea Fecioarei Maria, "prima discipolă şi misionară a Cuvântului lui Dumnezeu", rugând-o să ne ajute să ducem în lume mesajul Evangheliei cu "exultanţă umilă şi strălucitoare", în măsură să depăşească orice refuz, neînţelegere sau suferinţă.
