Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia la Sărbătoarea Înălțării Domnului

 
Vecernia și Utrenia la Sărbătoarea Înălțării Domnului
  • 16 Mai 2018
  • 445

JOIA ÎNĂLŢĂRII LA CER

A DOMNULUI ŞI DUMNEZEULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU ISUS CRISTOS

17 mai 2018

Sfinții apostoli Andronic și Iunia (+sec I);

Fer. Ioan Scheffler (+1952).

Toate ale sărbătorii;

La Utr: Ev Mc 16,9-20; La Lit: Antifoane speciale;

Ap Fap 1,1-12; Ev 24,36-53.

Pomenirea Eroilor Neamului

 

La Vecernie

 

Miercuri seara

După Ectenia mare se cântă, pe versul 6:

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Auzi-mă, Doamne! Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne! (Ps 140,1-2)

 

Punem Stihurile şi Stihirile pe 10.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Domnul s-a înălţat la ceruri, că să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui. Îngerii se minunează văzând Om mai presus decât ei. Tatăl primeşte pe Acela pe Care îl are în sânuri de-a pururea. Spiritul Sfânt porunceşte tuturor îngerilor Săi: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre! Toate popoarele bateţi din palme, că s-a suit Cristos unde era mai înainte. (de două ori)

 

Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat Heruvimii, când Te-au văzut pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu, Care şezi pe dânşii, suindu-Te pe nori; şi Te preamărim pe Tine, că bună este mila Ta, mărire Ţie. (de două ori)

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

În muntele cel sfânt văzând înălţarea Ta, Cristoase, Cel ce eşti strălucirea măririi Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel luminat; ne închinăm patimilor Tale, cinstim Învierea, mărim strălucita înălţare; îndură-Te spre noi. (de două ori)

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Doamne, Apostolii dacă Te-au văzut pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viaţă, Cristoase, cu tânguiri şi cu lacrimi, umplându-se de întristare, plângând ziceau: Stăpâne, nu ne lăsa orfani pe noi robii Tăi, pe care ne-ai iubit pentru milostivirea Ta, ca un îndurat; ci trimite, precum ne-ai făgăduit, pe Preasfânt Spiritul Tău, să lumineze sufletele noastre. (de două ori)

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Doamne, după ce ai săvârşit taina rânduielii, luând pe învăţăceii Tăi la Muntele Măslinilor, Te-ai înălţat; şi iată tăria cerului ai străbătut, Cel ce pentru mine Te-ai smerit după chipul meu, şi Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai despărţit. Trimite pe Preasfântul Tău Spirit, Cel ce luminează sufletele noastre. (de două ori)

 

Mărire…, Şi acum…, vers 6.

De sânurile părinteşti nedespărţindu-Te, Preadulce Isuse, şi cu cei de pe pământ împreună locuind, ca un om, astăzi de pe Muntele Măslinilor Te-ai înălţat întru mărire; şi firea noastră cea căzută înălţându-o, cu milostivire ai pus-o să şadă împreună cu Tatăl. Pentru aceasta, cetele cereşti ale celor fără de trupuri, de minune spăimântându-se, s-au mirat cu frică, şi de cutremur fiind cuprinse, preamăreau iubirea Ta de oameni. Cu care şi noi cei de pe pământ, mărind coborârea Ta la noi şi înălţarea cea de la noi, ne rugăm, zicând: Cel ce cu înălţarea Ta ai umplut de bucurie nemărginită pe învăţăcei şi pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut, învredniceşte-ne şi pe noi bucuriei aleşilor Tăi, cu rugăciunile lor, pentru mare mila Ta.

 

Se face Ieşirea cu cădelniţa.

După imnul Lumină lină, se cântă Prohimenul zilei, vers 5:

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă (Ps 53,1).

Stih: Dumnezeule, auzi rugăciunea mea; ia aminte la cuvintele gurii mele (Ps 53,2).

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.

 

Apoi cele trei Parimii.

Din profeţia lui Isaia (2, 2-3a), citire:

Acestea zice Domnul: Fi-va în zilele cele de pe urmă, că muntele casei Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica mai presus de dealuri. Şi toate popoarele vor veni la dânsul. Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale”.

 

Din profeţia lui Isaia (62,10-12 şi 63,1-3 şi 7-9), citire:

Acestea zice Domnul: Intraţi, intraţi pe porţi! Gătiţi cale poporului, gătiţi, gătiţi-i drum, curăţiţi-l de pietre, înălţaţi un steag peste neamuri! Iată, Domnul vesteşte acestea până la marginile pământului: „Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!” Şi ei se vor chema: „Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului”, şi ţie ţi se va zice: „Cea căutată”, „Cetatea nepărăsită!” Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? „Eu sunt Acela al cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!” Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc? „Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a ţâşnit pe veşmântul Meu şi Mi-am pătat toate hainele Mele”. Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor Sale. Şi a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!” Şi El le-a fost mântuitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Întru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult.

 

Din profeţia lui Zaharia (14,1a. 4. 8b-11), citire:

Acestea zice Domnul: Iată că vine ziua Domnului, când se vor împărţi prăzile tale în mijlocul tău şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi. Şi va fi Domnul Împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi un Domn şi tot aşa şi numele Său unul singur. Ţara întreagă va fi prefăcută în câmpie de la Gheba şi până la Rimon, spre miazăzi de Ierusalim. Şi Ierusalimul va fi înălţat şi va fi locuit pe locul unde se află el, de la poarta lui Veniamin şi până la locul porţii celei dintâi, adică până la poarta din colţ, şi de la turnul lui Hananeel până la teascurile regelui. Şi vor locui în el, şi nu va mai fi acolo blestem, ci Ierusalimul va fi locuit în siguranţă.

 

După Ectenia stăruitoare, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne şi Ectenia celor şase cereri, se cântă:

Stihirile Litiei,

Vers 1.

Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi coborât, nu ne lăsa pe noi orfani, Doamne! Să vină Spiritul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor oamenilor lucrările puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni!

Suitu-Te-ai, Cristoase, la Părintele Tău, Cel fără de început, Cel ce nu Te-ai despărţit de sânurile Lui cele nemărginite; şi Puterile cereşti au cântat fără schimbare lauda cea întreit sfântă; că şi după întrupare Te-au cunoscut pe Tine, Doamne, ca pe Fiul, Cel Unul-Născut din Tatăl. Cu mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi!

Îngerii Tăi, Doamne, ziceau apostolilor: Bărbaţi galileeni, ce aţi rămas privind la cer? Acesta, Care s-a înălţat de la voi la cer, este Cristos Dumnezeu; Acesta va să vină iarăşi, aşa precum L-aţi văzut pe Dânsul mergând la cer; slujiţi-i Lui în sfinţenie şi în dreptate.

Vers 4.

Când Te-ai suit pe Muntele Măslinilor, Cristoase, ca să împlineşti bunăvoinţa Tatălui, îngerii cei din ceruri s-au spăimântat şi cei de sub pământ s-au cutremurat; ucenicii stăteau de faţă, cu bucurie şi cu cutremur, când le grăiai lor; iar norul, ca un tron pregătit, aştepta în faţă; cerul, deschizându-şi porţile, strălucea în frumuseţe; pământul îşi dădea la iveală ascunzişurile, ca să facă cunoscută coborârea lui Adam şi ridicarea lui din nou. Dar picioarele Tale se înălţau, ca ridicate de o mână nevăzută, iar gura mult binecuvântata, precum se auzea; norul Te ridica şi cerul înăuntru Te-a primit. Acest mare şi minunat lucru L-ai făcut, Doamne, spre mântuirea sufletelor noastre.

Firea lui Adam, care se coborâse în laturile cele mai de jos ale pământului, Dumnezeule, înnoind-o întru Tine Însuţi, o ai ridicat astăzi mai presus de toată stăpânirea şi puterea; că deoarece ai iubit-o, ai aşezat-o împreună cu Tine; şi fiindu-Ţi milă de ea, ai unit-o cu Tine; şi unindu-Te cu ea, ai şi pătimit împreună cu ea; dar pătimind, ca Cel ce eşti fără de patimă, o ai preamărit împreună cu Tine. Iar cei fără de trupuri ziceau: Cine este Acest bărbat frumos? Că nu este numai om Cel ce se arată, ci Dumnezeu şi Om, cu amândouă firile. Pentru aceea, alţi îngeri minunaţi, în haine albe, zburând în jurul ucenicilor grăiau: Bărbaţi galileeni, Acest Isus, Om şi Dumnezeu, Care s-a dus de la voi, iarăşi va să vină Dumnezeu şi Om, Judecător al viilor şi al morţilor, dăruind celor credincioşi iertare de păcate şi mare milă.

Când Te-ai înălţat întru mărire, Cristoase Dumnezeule, pe când ucenicii priveau, norii Te ridicau pe Tine cu trupul; porţile cereşti s-au ridicat, ceata îngerilor cu veselie se bucura şi Puterile cel mai de sus grăiau zicând: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi va intra Împăratul măririi. Iar ucenicii spăimântându-se, ziceau: Nu Te despărţi de noi, Bunule Păstor, ci trimite nouă pe Spiritul Tău Cel Preasfânt, Care să îndrume şi să întărească sufletele noastre.

Mărire…, Şi acum…, vers 4.

Doamne, taina cea din veac ascunsă neamurilor, plinind-o ca un Bun, ai venit la ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor. Că se cădea celei ce, ca o maică, la Patima Ta a suferit durere mai mult decât toţi, să se îndulcească şi de o bucurie covârşitoare, la preamărirea trupului Tău; din care şi noi împărtăşindu-ne, prin suirea Ta la ceruri, Stăpâne, mărim mila Ta cea mare, care s-a făcut spre noi.

 

După Ectenia specială a Litiei, se cântă

 

Stihoavna, vers 2:

Născutu-Te-ai precum Însuţi ai voit; arătatu-Te-ai precum Însuţi ai socotit; pătimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morţi ai înviat, călcând moartea; înălţatu-Te-ai întru mărire, Cel ce plineşti toate; şi ai trimis nouă pe dumnezeiescul Spirit, ca să lăudăm şi să mărim dumnezeirea Ta.

 

Stih: Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie (Ps 46,1).

Înălţându-Te Tu, Cristoase, din Muntele Măslinilor, puterile văzându-Te, au strigat unele către altele: Cine este Acesta? Şi ziceau între ele: Acesta este Cel puternic şi tare; Acesta este Cel puternic în războaie; Acesta este, cu adevărat, Împăratul măririi. Şi pentru ce-i sunt veşmintele înroşite? Din Vosor vine, precât este după trup. Ci Însuţi, ca un Dumnezeu, şezând de-a dreapta măririi, ai trimis nouă pe Spiritul Sfânt, că să îndrepte şi să mântuiască sufletele noastre.

 

Stih: Suitu-s-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (Ps 46,5).

Înălţatu-Te-ai întru mărire, din Muntele Măslinilor, Cristoase Dumnezeule, înaintea învăţăceilor Tăi; şi ai şezut de-a dreapta Tatălui, Cel ce toate le umpli cu dumnezeirea; şi ai trimis lor pe Spiritul Sfânt, Care luminează şi întăreşte şi sfinţeşte sufletele noastre.

 

Mărire…, Şi  acum…, vers 6.

Suitu-s-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să ridice chipul cel căzut al lui Adam şi să trimită pe Spiritul cel Mângâietor, ca să sfinţească sufletele noastre.

 

După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru, urmează Troparul.

Tropar, vers 4.

Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii. (de trei ori)

Dacă se face Litie, atunci urmeză rugăciunea binecuvântării pâinilor, vinului, grâului şi untdelemnului, aşa cum este prescrisă în Liturghier, la Rânduiala Vecerniei.

În timp ce se cântă troparul, preotul ridică epitaful de pe Sfânta Masă și-l așează la locul cuvenit.

 

La Utrenie

După ce se cântă: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! (de trei ori), urmează Troparul Înalţării (de trei ori).

 

După Ecenia mică, se cântă Sedealna, vers 1:

Îngerii mirându-se de suirea cea minunată şi învăţăceii spăimântându-se de înălţarea cea înfricoşătoare, Te-ai înălţat cu mărire, ca un Dumnezeu, şi porţile s-au deschis Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta, puterile cereşti s-au mirat, strigând: Mărire smereniei Tale, Mântuitorule! Mărire împărăţiei Tale! Mărire Înălţării Tale, Unule Iubitorule de oameni!

 

După Ectenia mică, se cântă Sedealna, vers 3:

Cuvântul, Cel mai înainte de veci şi fără de început, firea omenească pe care a luat-o, îndumnezeindu-o cu taină, astăzi a înălţat-o. Îngerii înainte mergând, îl arătau apostolilor pe Dânsul, înălţându-se la cer cu mărire multă; iar ei închinându-se Lui, ziceau: Mărire lui Dumnezeu, Celui ce s-a înălţat!

 

Îndată, Polieleul.

În timpul cântării Polieleului, preotul cădește altarul și toată biserica.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

 

 

După Polieleu, se cântă Pripelele cu Stihurile lor, pe vers propriu.

Stih: Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie (Ps 46,1).

Pripeală: Suitu-s-a Dumnezeu la cer întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (cf Ps 46,5) (zicând): Să mântuiască chipul lui Adam!

Stih: Şezut-a pe Heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului (Ps 17,12).

Stih: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul măririi! (Ps 23,7 şi 9)

Stih: Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui (Ps 96,8a).

Stih: Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale! (Ps 20,14)

Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în muntele cel sfânt al Lui, că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru! (Ps 98,10)

Mărire…

Mărire Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ţie, Dumnezeule!

Şi acum…

Bucură-te ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, (zicând): Şi prin tine, cu noi!

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Ectenia mică, apoi Sedealna Polieleului, vers 5:

Coborându-Te din cer la cele de pe pământ şi împreună ridicând, ca un Dumnezeu, chipul lui Adam cel ce zăcea jos, în temniţa iadului, l-ai ridicat, Cristoase, în ceruri, cu Înălţarea Ta, şi împreună şezător pe scaunul Părintelui Tău l-ai făcut, ca un milostiv şi de oameni iubitor.

 

Apoi, Antifonul I, al versului 4:

Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.

Cei ce urâţi Sionul, veţi fi ruşinaţi de Domul; că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.

Mărire…

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi cu curăţia se înalţă; luminează-se întru unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele darului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.

 

Îndată, Prohimenul cu Stih, vers 4

Suitu-s-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (Ps 46,5).

Stih: Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie (Ps 46,1).

Suitu-s-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

 

După Exclamaţiune,

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri!

 

Se citeşte Evanghelia Utreniei (Mc 16,9-20).

După Învierea lui Cristos văzând şi Psalmul 50, se cântă Stihirile, vers 2:

Mărire…

Pentru rugăciunile apostolilor Tăi, Îndurate, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

 

Apoi Stihul:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea (Ps 50,1-2).

Stihira, vers 6:

Astăzi, Puterile cele de sus văzând firea noastră în ceruri, se miră de chipul cel minunat al suirii, nu pricepeau, zicând unele către altele: Cine este Acesta Care vine? Dar văzând pe Stăpânul lor, au poruncit să ridice porţile cereşti. Cu care împreună să lăudăm neîncetat pe Cel ce iarăşi va să vină de acolo cu trupul, ca Judecător al tuturor şi Dumnezeu atotputernic.

 

După Ectenia specială din Liturghier

Catavasia. I

Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus Legea cea scrisă de Dumnezeu. Că scuturând tina de pe ochiul minţii, vede pe Cel ce este, şi se învaţă cunoştinţa Spiritului, prăznuind cu dumnezeieşti cântări.

Catavasia. III

Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp, şi ocara cea nesuferită a celei bine roditoare, singură rugăciunea profetesei Ana de demult, a celei ce avea spirit umilit, către Cel puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor.

 

După Ectenia mică, Sedealna, vers 8.

Ridicându-Te pe norii cerurilor şi lăsând pace celor de pe pământ, Te-ai înălţat şi ai şezut de-a dreapta  Tatălui, ca Cel ce eşti de o fiinţă cu Dânsul şi cu Spiritul; că deşi Te-ai arătat în trup, ai rămas neschimbat. Pentru aceasta aştepţi plinirea vremii, ca să vii pe pământ şi să judeci toată lumea. Drepte Judecătorule, Doamne, îndură-Te spre suf1etele noastre, iertare de greşeli dăruind, ca un Dumnezeu milostiv, robilor tăi.

 

Catavasia. IV

Împărate al împăraţilor, Unule dintr-Unul singur, Cuvinte, Cel ce ieşi din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic, Spiritul Tău apostolilor, cu adevărat, L-ai trimis, ca un Făcător de bine, celor ce cântă: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia. V

O, fii prealuminaţi ai Bisericii! Luaţi curăţire dezlegătoare de păcate, roua Spiritului cea cu foc insuflată. Că acum din Sion a ieşit legea, darul Spiritului Cel în chip de limbi de foc.

Catavasia. VI

Stăpâne Cristoase, curăţire şi mântuire ai strălucit nouă din Fecioara! Că precum din rânza fiarei celei din mare ai scos pe proorocul Iona, aşa ai venit să scoţi din stricăciune pe Adam cel căzut cu tot neamul.

 

După Ectenia mică, Condacul, vers 8:

Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat, şi strigând celor ce Te iubesc: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!

Icos.

Pe cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi pe cele din ţărână ţărânii dându-le, veniţi să ne trezim şi la înălţime să ne ridicăm ochii şi gândurile; să ne îndreptăm vederile, împreună şi simţirile, spre părţile cele cereşti, noi ceşti muritori; să ne socotim a fi în Muntele Măslinilor, şi că privim la Răscumpărătorul pe nor purtându-se, că de acolo Domnul la ceruri s-a înălţat, şi de acolo daruri cu îndurare a împărţit apostolilor Săi, mângâindu-i şi întărindu-i ca un Părinte, şi îndreptându-i ca pe nişte fii, şi zicând către ei: Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!

 

Catavasia VII

Cu un glas a răsunat cântarea orgoanelor, pentru a cinsti chipul cel făcut din aur şi neînsufleţit, iar darul Mângâietorului, cel purtător de lumină, vrednici ne face a striga: Treime una, întocmai puternică, Cea fără de început, eşti binecuvântată!

Catavasia.VIII

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii!

Dezleagă legăturile şi răcoreşte văpaia, chipul cel întreit luminător al dumnezeieştii împărăţii; lăudă tinerii şi binecuvintează pe unul Mântuitorul şi a toate Ziditorul, ca pe un Făcător de bine, toată făptura cea zidită.

 

Cântarea  IX. Irmos.

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind mărita sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară!

Stih: Îngerii, văzând înălţarea Stăpânului, s-au mirat: Cum s-a ridicat, cu mărire, de pe pământ, la cele de sus!

O, daruri mai presus de pricepere! O, taină înfricoşată! Că Cel ce stăpâneşte toate, de pe pământ înălţându-Se la cele cereşti, a trimis învăţăceilor pe Spiritul Sfânt, Care a luminat mintea lor şi ca de foc i-a făcut cu darul.

Cetei învăţăceilor Domnul a zis: Voi să şedeţi în Ierusalim şi Eu voi trimite vouă alt Mângâietor, Care şade pe scaun împreună cu Tatăl şi este cinstit întocmai cu Mine, pe Care Mă vedeţi înălţându-Mă şi pe nor luminos fiind purtat.

Mărire…

Fost-a ridicată, cu strălucire, mai presus de ceruri, mărirea Celui ce s-a smerit în trup, iar cu şederea cea împreună cu Tatăl a cinstită firea noastră cea căzută. Să prăznuim şi cu un glas toţi să strigăm şi să batem din palme, bucurându-ne.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Cel ce a strălucit Lumină din Lumină, din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană a răsărit, şi toată negura nedumnezeirii o a risipit, şi pe cei ce dormeau în noapte i-a luminat. Pentru aceasta toţi, după datorie, pe tine, fără încetare, pururea te fericim.

Catavasia. IX

Bucură-te, Împărăteasă Maică, mărirea fecioriei! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind, nu te poate lăuda cum se cade şi se întunecă  toată mintea a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas, pe tine te mărim!

 

După Ectenia mică, se cântă Luminătoarea.

Privind învăţăceii la Tine, Te-ai înălţat, Cristoase, la Tatăl, împreună cu dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, au strigat: Ridicaţi porţile, ridicaţi! Că Împăratul s-a înălţat la mărirea cea începătoare de lumină.

 

La Laude

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 4, vers 1.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Ca îngerii să prăznuim noi aceştia din lume, cântând lui Dumnezeu, Celui ce se poartă pe scaunul măririi, cântare: Sfânt eşti Părinte ceresc, Cuvinte Cel împreună veşnic, Sfânt eşti şi Spirite preasfinte!

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Căpeteniile îngerilor văzând înălţarea cea minunată, Mântuitorule, nu se pricepeau, zicând unii către alţii: Ce vedere este aceasta? Că om la chip se vede, iar ca un Dumnezeu, mai pe sus de ceruri, cu trupul se înalţă!

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Galileenii privind la tine, Cuvinte, înălţându-Te din Muntele Măslinilor cu trupul, au auzit pe îngeri strigând către dânşii: Ce staţi privind? Acesta iarăşi va să vină cu trupul, aşa precum L-aţi văzut!

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)

Înţelepţii Tăi învăţăceii, din Muntele Măslinilor, înălţarea Ta văzând, Mântuitorule, au strigat: Trimite-ne pe preasfântul Tău Spirit şi nu ne lăsa orfani pe pământ!

 

Mărire…, Şi acum…, vers 2.

Născutu-Te-ai precum Însuţi ai voit; arătatu-Te-ai precum Însuţi ai socotit; pătimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morţi ai înviat, călcând moartea; înălţatu-Te-ai întru mărire, Cel ce plineşti toate; şi ai trimis nouă pe dumnezeiescul Spirit, ca să lăudăm şi să mărim dumnezeirea Ta.

 

După Doxologia mare, Troparul, vers 4:

Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

 

La Liturghie

 

Antifonul I.

Stih 1: Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie (Ps 46,1).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi!

Stih 2: Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul (Ps 46,2).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi!

Stih 3: Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre (Ps 46,3).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi!

Stih 4: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (Ps 46,5).

Mărire…, Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi!

 

Antifonul II.

 

Stih 1: Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui (Ps 47,1).

Mântuieşte-ne, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru mărire, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

Stih 2: Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea (Ps 47,3).

Mântuieşte-ne, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru mărire, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

Stih 3: Că iată împăraţii pământului s-au adunat, strânsu-s-au împreună (Ps 47,4).

Mântuieşte-ne, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru mărire, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

Mărire…, Şi acum…,  Imnul: Unule Născut…

 

Antifonul III.

 

Stih 1: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps 48,1).

Troparul: Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

Stih 2: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps 48,3).

Înălţatu-Te-ai întru mărire…

Stih 3: Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu (Ps 48,4).

Înălţatu-Te-ai întru mărire…

 

Ieşirea cu Evanghelia.

Stih: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (Ps 46,5).

Mântuieşte-ne, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru mărire, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

Troparul, vers 4:

Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

Mărire…, Şi acum…,

Condacul, vers 8:

Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat, şi strigând celor ce Te iubesc: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!

 

Prohimen, vers 7.

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta! (Ps 56,7 şi 14)

Stih: Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda mărirea Ta (Ps 56,10).

Apostolul (Fap 1,1-12)

 

La Aliluia, vers 2:

Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie (Ps 46,1).

Stih: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (Ps 46,5).

 

Evanghelia (Lc 24,36-53).

 

La Axion:

Măreşte suflete al meu pe Cristos Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer!

Bucură-te, Împărăteasă Maică, mărirea fecioriei! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind, nu te poate lăuda cum se cade şi se întunecă  toată mintea a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas, pe tine te mărim!

 

De la Înălţarea Domnului se revine la: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului..., la: Văzut-am lumina cea adevărată... şi la: Să se umple gurile noastre..., în loc de: Cristos a înviat...!

 

De asemenea, se revine la: Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac! (Ps 112,2) (de trei ori), în loc de: Cristos a înviat…

 

Cuminecarul: Înălţatu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (Ps 46,5). Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș