Atunci când vorbim despre miracolele euharistice, ne gândim imediat la secolele trecute, în special la perioada medievală, caracterizată de un mare număr de episoade de o asemenea natură. Cum putem să nu ne aducem aminte, de exemplu, de miracolul euharistic de la Lanciano din jurul anului 750, când dubiul cu privire la prezența reală a lui Cristos în Euharistie îl cuprinde pe un călugăr care celebra Sfânta Liturghie, iar apoi vede pâinea transformându-se în carne? Sau miracolul care a avut loc la Ferrara cu puțin înaintea anului 1200 și ale cărui urme rămân vizibile și astăzi pentru credincioși?
Aceste miracole evidențiază dogma transsubstanțierii, adică - folosind cuvintele Conciliului de la Trento - „acea minunată și unică transformare a întregii substanțe a pâinii în trup și a întregii substanțe a vinului în sânge, rămânând însă speciile pâinii și a vinului”. Transformarea în Trupul și Sângele lui Cristos are loc prin consacrarea pâinii și a vinului de către un preot.
Cu toate acestea, miracolele euharistice nu reprezintă doar o moștenire a trecutului. În ultima vreme s-a înregistrat o creștere progresivă a acestor atestări miraculoase, care devin și mai importante în lumina progresului științific. Astăzi, știința joacă un rol important în validarea episoadelor care depășesc înțelegerea umană și legile naturale.
Într-un articol recent apărut pe Aleteia, au fost prezentate patru miracole euharistice care au avut loc în ultimii 20 de ani. Două dintre acestea au avut loc în Polonia: primul, 12 octombrie 2008, în biserica parohială din Sokolka; al doilea, pe 25 decembrie 2013, în dieceza de Legnica.
Un alt miracol a avut loc în Mexic, la Tixla, în timpul unei reculegeri spirituale parohiale: o ostie consacrată care urma să fie distribuită, a emanat o substanță roșiatică. În plus, pe 28 aprilie 2001, în biserica parohială „Sfânta Maria” din Chirattakonam (India), parohul a observat o imagine extraordinară - o figură umană - care a apărut pe o ostie consacrată, expusă pentru adorație.
Putem adăuga la aceste miracole euharistice - fără nicio intenție de a depăși judecata Bisericii în această privință - și recenta descoperire a celor 40 de ostii intacte sub dărâmăturile cutremurului de la Arquata del Tronto (Italia).
De ce oare în ultima vreme au loc atât de multe miracole euharistice? Pentru a răspunde la această întrebare, este interesant să privim scopul pe care Biserica îl atribuie acestor evenimente excepționale: pe de-o parte, confirmarea în credință a credincioșilor și a prezenței pe pământ a Domnului, după cum putem citi și în Evanghelia după Matei: „Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (18,20); pe de altă parte, „rechemarea” persoanelor îndepărtate, care își pun întrebări profunde cu privire la Isus Cristos.
În această perioadă în care trăim, marcată de o îndepărtare generală și progresivă de la credință, nu este oare nevoie urgentă de un semnal clar de speranță și de o rechemare la credința în unicul Mântuitor?
Traducere: Liviu Ursu
