de Piero Gheddo
Părintele Luigi Mandelli, misionar PIME în Brazilia şi Amazon de 30 de ani mi-a povestit situaţia din parohia sa de la periferia extremă a Manausului, denumită „Zona misionară a Sfintei Clara”:
„Este o parohie care se naşte în mijlocul unui popor dispersat şi care încă nu s-a stabilit în metropolă. La Manaus există o continuă emigrare din toate zonele Braziliei, chiar şi din ţările limitrofe deoarece capitala Amazonului este „zonă liberă” care nu plăteşte taxe. Există de lucru, chiar dacă este slab plătit, Honda importă din Japonia piesele motocicletelor sale, iar la Manaus sunt montate şi exportate în întreaga lume. Ştii câte motociclete se produc în fiecare zi? 5000!”
„Nu-ţi poţi imagina cum comportamentele cele mai nebuneşti şi mai inumane pe care voi le inventaţi în Occident şi cărora le faceţi publicitate la televizor, în ziare şi pe internet, sunt preluate de un popor sărac care are nevoi mari şi este ameţit de modernitatea care inundă violent o metropolă în care acum 30 de ani viaţa era lentă şi bazată pe valori tradiţionale. În parohia mea mare, care are 25-30 de mii de locuitori, aproape toţi sunt botezaţi şi ţin la credinţa şi la devoţiunile lor. Dar familiile se destramă, tinerii nu se mai căsătoresc, mulţi cresc şi devin adulţi fără să experimenteze iubirea mamei şi a tatălui şi nici căldura protectoare şi educativă a vieţii în familie. Eu sunt unicul preot şi aceasta este singura mea parohie în această zonă misionară; fac tot ce pot, iar credincioşii din apropierea bisericii vin la celebrări, îmi mulţumesc pentru prezenţă şi colaborează la activităţile pastorale. Dieceza şi oraşul Manaus are puţin peste 1 milion şi jumătate de locuitori, cu 56 preoţi, 115 misionari şi călugări şi 171 călugăriţe”.
„Cu puţin timp înainte să vin în vacanţă în Italia, o fată de 13-14 ani a venit şi mi-a spus: «Părinte, nu ştiu ce să fac. Trebuie să aleg dacă doresc să fiu bărbat sau femeie, mi-au spus colegii mei de şcoală. Nu ştiu ce să aleg, ce mă sfătuiţi?» Şi nu aud pentru prima dată acest discurs, însă de această dată am putut fi sincer pentru că şi fetiţa era. Prima dată ne-am rugat împreună şi sper ca prin ajutorul lui Dumnezeu să fie convinsă să nu-şi ruineze viaţa printr-o alegere împotriva naturii care ar face-o nefericită pentru totdeauna. I-am dăruit şi o iconiţă cu Fecioara Maria faţă de care este devotată şi a promis că mă va mai căuta. Trebuie să le spui compatrioţilor noştri: alegerile nebune pe care voi le faceţi au consecinţe puternice şi în poporul nostru încă în formare”.
Am citit în ziare că în politica italiană se pregătesc să voteze sau să pregătească legi inumane care vor distruge din ce în ce mai mult moralitatea poporului nostru: homofobie, divorţ rapid, căsătorii între persoane de acelaşi sex, adoptarea copiilor de către cuplurile homosexuale, eutanasia etc. Italia este o ţară democratică, iar din punctul de vedere al legii nu se poate spune nimic: cine are un vot în plus decide. „Summum ius, summa iniuria”, spunea Cicerone: „Rigiditatea maximă în judecată este o mare nedreptate”. Catolicii care susţin partidele favorabile acestor legi îşi dau seama că şi ei contribuie la distrugerea familiei italiene care este deja fragilă, dar fondată aşa cum doreşte Dumnezeu (şi o spune şi Constituţia noastră) pe unirea dintre un bărbat şi o femeie? Cât de puţin contează credinţa, în Cristos şi în Biserică, în viaţa lor? Dar responsabilitatea pe care şi-o iau în faţa lui Dumnezeu şi de care vor da seamă? Mai mult, Italia (care-l are oaspete pe Papa) este considerată în lume „ţara catolică” exemplară, iar obiceiurile şi legile noastre au un impact important şi în restul lumii, în bine şi în rău, mai ales în rândul populaţiilor sărace şi abandonate.
Traducere: Andrei Hrişman
Sursa:www.lanuovabq.it
