Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
Lăudaţi-L în înaltul cerului.
Lăudaţi-L, voi toți îngerii Lui,
Lăudaţi-L, voi toate cetele Lui.
Lăudaţi-L, soare şi lună,
Lăudaţi-L, voi toate strălucitoare stele.
Lăudaţi-L, cerurile cerurilor,
Voi, ape mai presus de ceruri.
Să laude numele Domnului,
Pentru că la porunca Sa au fost create.
Le-a stabilit în veac şi în veacul veacului;
A dat o lege care nu va trece.
Lăudaţi pe Domnul cei de pe pământ,
Monștrii mărilor şi voi toate adâncurile,
Foc și grindină, zăpada și ceața,
Viforul care împlinește cuvântul Lui,
Munţi şi toate dealurile,
Pomii cei roditori şi toţi cedrii,
Voi, fiare sălbatice şi animale domestice,
Reptile și păsări înaripate.
Împăraţii pământului şi toate popoarele,
Conducătorii şi judecătorii pământului,
Tinerii şi fecioarele,
Bătrânii împreună cu copiii
Să laude numele Domnului,
Că numai numele Lui este minunat:
Maiestatea Sa întrece pământul și cerurile.
A sporit puterea poporului Lui.
El este lauda pentru toți credincioșii Săi,
Pentru fiii lui Israel, poporul ce îi este apropiat Lui.
Aleluia.
Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, voi toate strălucitoare stele. Sfântul Eusebiu ne spune că „nu toate creaturile au darul cuvântului ca să-L laude pe Dumnezeu astfel, însă Domnul le poruncește oamenilor să privească creația, să recunoască în ea înțelepciunea Creatorului pe care să î celebreze cu imnuri”.
El este lauda pentru toți credincioșii Săi, pentru fiii lui Israel, poporul ce îi este apropiat Lui. Sfântul Augustin: „Trăiți o viață dreaptă și astfel îl veți lăuda pe Domnul neîntrerupt. Să cânte glasul vostru, viața voastră, faptele voastre”.
