Duminica a 28-a după Rusalii
(a Sfinților Strămoși ai Domnului;
Pilda celor poftiți la cină).
17 decembrie 2017
Sfântul Proroc Daniel și cei Trei Tineri:
Anania, Azaria și Misael (+ sec VI îCr).
(V 3; L 6; Ap Duminicii: Coloseni 1,12-18;
Ap Strămoșilor: Coloseni 3,4-11; Ev Luca 14,16-24)
Atunci când sărbătoarea Sfântului proroc Daniel (17 decembrie) și a celor trei Tineri care în Duminica Sfinților Strămoși, atunci Vecernia și Utrenia se celebrează după următoarea Rânduială.
Vecernia
La : Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 3, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii, pe versul 3 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cu crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ție totdeauna aduce.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Toate s-au luminat cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată făptura lăudându-Te, cântare Ție totdeauna aduce.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului Sfânt; Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, care împărăţeşte în veacul veacului.
Apoi, 3 stihiri ale Strămoșilor, vers 8.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Săvârșind astăzi, credincioșilor, pomenirea Strămoșilor, să lăudăm cu credință pe Hristos, Mântuitorul și Domnul, Cel ce i-a mărit pe ei întru toate neamurile și a săvârșit minuni uimitoare, ca Cel tare și puternic; și dintr-înși ne-a ridicat nouă toiagul puterii, pe cea singură care nu știe de bărbat, pe dumnezeiasca fiică, curata Maria, din care a ieșit Floarea, Hristos, Cel ce a odrăslit viață tuturor și hrană neîmpuținată și mântuire veșnică.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cel ce ai mântuit pe sfinții tineri din foc și pe Daniel din gura leilor; Cel ce ai binecuvântat pe Avraam și pe Isaac, robul Tău, și pe Iacob, fiul acestuia; Cel ce ai binevoit a Te face ca noi din sămânța lor, ca să mântuiești pe strămoșii noștri care au căzut mai înainte, prin răstignirea și moartea Ta, rupi legăturile morții și înviezi împreună pe toți cei ce erau morți din veac, care se închină, Hristoase, împărăției Tale celei veșnice.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
În mijlocul văpăii, de roua Spiritului bucurându-se tinerii lui Dumnezeu ca de un val de răcoare, umblau tainic într-însa, preînchipuind Treimea și întruparea lui Hristos. Și ca niște înțelepți prin credință au stins puterea focului; iar dreptul Daniel s-a arătat astupând gurile leilor. Pentru rugăciunile lor milostivindu-Te, Iubitorule de oameni, Mântuitorule, mântuiește-ne pe noi de focul cel nestins și veșnic și ne învrednicește să dobândim cereasca Ta împărăție.
Apoi, 2 Stihiri ale Prorocului Daniel, vers 4.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Soarele cel preastrălucit, prorocul cel preamărit, dumnezeiescul locaș, izvorul cel pururi curgător, oglinda Spiritului, stâlpul dogmelor cel preacinstit și preamărit, temeiul lumii, reazimul cel neclintit, să fie lăudat astăzi cu dumnezeieștile cântări ale darurilor Spiritului.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Ca pe o stea preluminoasă și ca pe un luceafăr preamare te cinstim pe tine bărbatul doririlor, cel ce ai strălucit limpede cu strălucirile faptelor bune și luminezi sufletele și trupurile credincioșilor, și grăim către tine: Prorocule Daniel, roagă pe Mântuitorul să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine cu dreaptă credință.
Apoi, 2 stihiri ale Sfinților Trei Tineri, vers 4.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Legile cele date de Dumnezeu îmbrățișându-le voi, preafericiților, de bucatele cele spurcate nu v-ați atins, ci ați păstrat frumusețea sufletului neîntinată, ați păzit floarea cea frumoasă a trupului nestricată și neveștejită și frumusețea cea plină de desfătare. Iar Stăpânul v-a preamărit pe voi, cei ce i-ați slujit cu credință.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cu dumnezeiască văpaie fiind aprinși, tinerii au disprețuit focul, întru care rourați fiind, cinstiții, ceată strălucitoare au alcătuit, cântând cântare de multă laudă și dorind, preaînțelepții, împărăția cea cu adevărat cerească, neîntreruptă și statornică.
Mărire…, vers 6.
Pe toți Strămoșii cei mai înainte de Lege sa-i lăudăm astăzi, credincioșilor: Pe Avraam de Dumnezeu iubitorul, pe Isaac cel născut din făgăduință și pe Iacob și pe cei doisprezece patriarhi; pe David cel preablând și pe Daniel proorocul doririlor, lăudând împreună cu ei și pe cei trei Tineri care au prefăcut cuptorul în rouă, și să cerem iertare de la Hristos Dumnezeu, Cel preamărit întru sfinții Săi.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 3 .
Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea dumnezeiescă-omenească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, fără de mamă. Care nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 3.
Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seara, Iubitorule de oameni.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Învierea Ta cea de viaţă dătătoare, Doamne, toată lumea a luminat şi făptura cea stricată o a chemat. Pentru aceasta, de blestemul lui Adam scăpându-ne, strigăm: Atotputernice, Doamne, mărire Ție.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Ca să răscumperi din moarte neamul nostru, Hristoase, moarte ai răbdat; şi a treia zi, din morţi înviind, împreună cu Tine ai înviat pe cei ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu, şi lumea ai luminat, Doamne, mărire Ție.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Dumnezeu neschimbat fiind, cu trupul pătimind, Te-ai schimbat; pentru care făptura, nerăbdând să Te vadă răstignit, cu frică s-a tulburat şi, suspinând, laudă îndelungă răbdarea Ta; şi coborându-Te în iad, a treia zi ai înviat, dăruind lumii viaţă şi mare milă.
Mărire…, a Strămoșilor, vers 3.
Veniți, iubitorilor de sărbătoare, să lăudăm în psalmi adunarea Strămoșilor: pe strămoșul Adam, pe Enoh, pe Noe, pe Melhisedec, pe Avraam, pe Isaac și Iacob; iar după Lege, pe Moise și pe Aaron, pe Iosua Navi, pe Samuel și pe David; împreună cu care și pe Isaia, Ieremia, Iezechiel si Daniel și pe cei doisprezece; cu aceștia, pe Ilie, pe Elisei, pe Zaharia și pe Ioan Botezătorul; și pe toți cei care au propovăduit pe Hristos, Viața și Învierea neamului nostru.
Și acum…, a Prorocului, antifon vers 4.
Daniel, bărbatul doririlor, piatră netăiată de mână văzându-Te pe Tine, Doamne, Prunc născut mai presus de fire Te-a numit pe Tine, Cuvântul cel întrupat din Fecioara, Dumnezeul cel neschimbat și Mântuitorul sufletelor noastre.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 3.
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.
Mărire..., a Sfinților trei Tineri, vers 2.
Mari sunt faptele credinței, că în mijlocul văpăii, ca într-o apă de odihnă Sfinții trei Tineri s-au bucurat și prorocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, îndură-Te spre noi.
Și acum..., a Strămoșilor, tropar vers 2.
Întru credință pe Strămoși i-ai îndreptat, printr-înși logodindu-Ți mai înainte Biserica cea din păgâni; sunt lăudați întru mărire sfinții, că din sămânța lor este rodul care Te-a născut pe Tine mai presus de fire. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 3:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 3.
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.
Mărire..., a Sfinților trei Tineri, vers 2.
Mari sunt faptele credinței, că în mijlocul văpăii, ca într-o apă de odihnă Sfinții trei Tineri s-au bucurat și prorocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, îndură-Te spre noi.
Și acum..., a Strămoșilor, tropar vers 2.
Întru credință pe Strămoși i-ai îndreptat, printr-înși logodindu-Ți mai înainte Biserica cea din păgâni; sunt lăudați întru mărire sfinții, că din sămânța lor este rodul care Te-a născut pe Tine mai presus de fire. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 3.
Hristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi, începătorul zidirii şi făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta o a zdrobit.
Mărire…,
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu învierea Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demult nimicind, apărătorule al vieţii noastre, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 3.
De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de bunăvoie, Doamne, spăimântându-se, iadul s-a tânguit: Mă cutremur de Ipostasul cel nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut în chip tainic luptându-se cu mine. Pentru aceasta şi cei pe care îi ţin, cântă: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Mărire…,
Taina cea necuprinsă şi neînțeleasă a răstignirii şi cea de negrăit a învierii, o cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Cel necuprins şi nemărginit, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, în pântecele tău L-ai cuprins tăinuit, Maică a lui Dumnezeu. Una şi neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut, că e preamărită în lume prin nașterea ta. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
Se cântă Polieleul apoi Binecuvântările Învierii.
În timpul cântării acestora, preotul cădește altarul și toată biserica.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Și Binecuvântările Învierii, vers 5
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul, versului de rând.
Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis purtătoarelor de mir: Pentru ce căutați pe Cel viu în mormânt? A înviat, deşertând mormintele. Cunoașteți pe Cel neschimbat, ca schimbător al stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.
Apoi, Sedealna Strămoșilor (Polieleului), pe antifon, vers 8.
Pe Avraam, pe Isaac și pe Iacob toți să-i lăudăm cu cântări; pe David cel preablând și pe Iosua al lui Navi și pe cei doisprezece patriarhi și împreună cu ei și pe cei trei Tineri, care au stins para focului cu puterea Spiritului. Și să grăim către dânșii: Bucurați-vă cei ce vitejește ați defăimat înșelăciunea împăratului celui nebun ți cu stăruință rugându-vă, cereți lui Hristos, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Laudă de mulțumire aduc ție, după datorie, ca văduva cei doi bănuți, pentru toate darurile tale; că tu te-ai arătat acoperământ și ajutătoare, scoțându-mă pururi din ispite și din necazuri. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie mântuindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ție Născătoare de Dumnezeu: Ajută-mi, rugând pe Fiul tău și Dumnezeu, ca să-mi dăruiască iertare de greșeli, că pe tine nădejde te am eu, nevrednicul robul tău.
Treptele, antifon vers 3.
Antifonul I.
Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă scoate, Cuvinte.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie spice de viață veșnică.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt toată buna dăruire, precum prin Tatăl şi prin Fiul, împreună străluceşte, întru care toate viază şi se mişcă.
Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa virtuţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne El sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ție, ca şi Tatălui, Hristoase, sunt pururea sfinţii.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată făptura; Acestuia să ne închinăm, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.
Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul umblă fericiţi în cărările poruncilor, că vor mânca tot rodul cel de viaţă.
Veseleşte-Te, Începătorul păstorilor, văzând pe fiii Tăi împrejurul mesei Tale, purtând stâlpări de fapte bune.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este toată bogăţia măririi, din care vine darul şi viaţa la toată făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Prohimen, vers 3.
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti (Ps 95,10).
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 32,3).
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe vers 3:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a 6- a Învierii (Luca 24,36-53).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.
După Ectenia mică,
Condacul Prorocului, vers 3.
Luminându-se cu spiritul inima ta cea curată, vas de prorocie te-ai făcut; că ai văzut cele ce erau departe ca și cum ar fi fost de față și pe lei i-ai îmblânzit, fiind aruncat în groapa lor. Pentru aceasta pe tine te cinstim, prorocule, fericite Daniel.
Icos
Pe Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, a Cărui dumnezeiască venire în chip lămurit de mai înainte ai vestit-o, roagă-L neîncetat pentru cei ce săvârșesc cu veselie această dumnezeiască pomenire a ta și te cinstesc cu credință, să fie mântuiți ei de toate ispitele și de năvala păcatelor, ca cel ce ai îndrăzneală, preaînțelepte; și întru deschiderea buzelor mele, dă-mi cuvânt să-ți cânt cântare bineprimită, prorocule, fericite Daniel.
Sedealna prorocului, vers 1.
Proroc, vestind de mai înainte cunoștința celor viitoare, te-ai arătat, Daniele, că nașterea cea din Fecioara și venirea lui Hristos mai dinainte ai însemnat-o tuturor. Pentru aceasta, sărbătorind astăzi preasfântă pomenirea ta, întru veselia inimii, cu credință te lăudăm pe tine.
Altă sedealnă, antifon, vers 8.
Cu harul prorociei îmbogățindu-te, nașterea cea din Fecioara ai zugrăvit-o și ai dezlegat în chip lămurit visurile împăraților; iar în groapă aruncat fiind, ca un mucenic, în chip minunat ai învățat, fericite, pe lei a posti. Pentru aceasta închinarea celor fără de Dumnezeu ai dărâmat-o, pe balaur l-ai ucis, deosebindu-te de ceilalți în chip strălucit, vrednicule de laudă, Daniel. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Mărire…, a Sfinților trei Tineri, antifon vers 8.
Icoana Treimii, cu închipuire de nematerialnice vopseli, în mijlocul văpăii tinerii au zugrăvit cu condeiul credinței, și preamărita coborâre a Cuvântului în chip tainic au văzut-o și tuturor au propovăduit-o. Pentru aceasta și roua Spiritului din cer primind, izvorăsc haruri credincioșilor, celor ce strigă cu un glas către Tine: Hristoase Dumnezeule, dăruiește iertare de greșeli robilor Tăi, care sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea lor.
Și acum…, Ipacoiul, tropar vers 2.
Focul s-a prefăcut în rouă pentru tineri, și plângerea femeilor întru bucurie s-a schimbat, că îngerul a slujit în amândouă minunile; acelora adică prefăcând cuptorul întru odihnă, iar acestora vestind învierea cea de a treia zi, Începătorule al vieții noastre, Doamne, mărire Ție.
Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 6.
Chipul cel de mână scris nu l-ați cinstit, ci întrarmându-vă cu Ființa cea nescrisă, de trei ori fericiților, în groapa focului v-ați preamărit; și în mijlocul văpăii celei de nesuferit stând, pe Dumnezeu L-ați chemat: Grăbește, o, Îndurate, și ca un milostiv aleargă spre ajutorul nostru, că poți toate câte le voiești.
Icos
Tinde-Ți mâna Ta, de care oarecând au luat cunoștință și egiptenii cei ce purtau război și evreii cei ce erau loviți cu război. Nu ne părăsi pe noi și nu îngădui să ne înghită pe noi moartea, care însetează după noi și satana care ne urăște; ci Te apropie de noi și Te milostivește spre sufletele noastre, precum Te-ai milostivit oarecând spre ai Tăi, cei din Babilon, care, neîncetat lăudându-Te pe Tine, au fost aruncați în cuptor pentru Tine şi dintr-însul au strigat Către Tine: Grăbește, o, Îndurate, și aleargă ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poți toate câte le voiești.
Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 6-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Arătând, Mântuitorule, că eşti om după fire, după ce ai înviat din mormânt, din mâncare Te-ai împărtăşit, şi, în mijloc stând ai învăţat să vestească pocăinţa; şi degrabă la Tatăl, cerescul Părinte, Te-ai înălţat, şi învăţăceilor a le trimite pe Mângâietorul le-ai promis. Preadumnezeiescule Dumnezeu-omule, mărire învierii Tale.
A Strămoșilor.
Săltând, iubitorilor de Strămoși, și adunându-ne după datorie, să lăudăm astăzi pomenirea Strămoșilor: a lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacob, din care Hristos Domnul, după trup s-a arătat, pentru multa Sa milostivire.
Mărire..., a Prorocului.
Să fie cinstit acum cel între proroci, marele Daniel; că pe Hristos Dumnezeul nostru L-a văzut piatră netăiată de mână din munte, din curata Născătoare de Dumnezeu. Cu aceasta să se laude și cei trei Tineri, pe care i-a scăpat nevătămați din cuptorul cel cu foc, chipul Fecioarei cel dumnezeiesc și negrăit prin care s-a mântuit lumea.
Şi acum..., a Născătoarei.
Curată Fecioară, preanevinovată Marie, dumnezeiască Mireasă, în vremea cea înfricoșătoare pentru mine să-mi stai înainte și să te arăți mijlocitoare mie smeritului, pe lângă Fiul tău și să mă mântuiești de osânda aceea și de chinurile toate.
Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe vers 3.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Veniţi, toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, s-a răstignit pentru noi, şi de bunăvoie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia să ne închinăm.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; că adunarea deşertăciunii a umplut de daruri dreapta lor, socotind să ascundă învierea Ta, pe care lumea o preamăreşte; îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Toate s-au umplut de bucurie, luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci a înviat, precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preamărească toată făptura, pe Tine cel singur fără de păcat, îndură-Te spre noi.
Apoi, 4 Stihiri ale Sfinților Strămoși, vers 2.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Toți să săvârșim acum pomenirea cinstiților Strămoși, lăudând viața lor prin care s-au mărit.
Stih: Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preamărit este numele Tău în veci.
Stins-au puterea focului tinerii, dănțuind în mijlocul cuptorului, și lăudând pe Dumnezeu cel Atotputernic.
Stih: Că drept ești întru toate cele ce ai făcut nouă.
În groapă fiind închis și împreună cu fiarele petrecând, Daniel proorocul nicidecum nu a fost atins de răutatea lor.
Stih: Și asupra cetății sfinte.
Toți să săvârșim acum pomenirea cinstiților Strămoși, lăudând viața lor prin care s-au mărit.
Mărire..., vers 7.
Veniți toți să sărbătorim cu credință pomenirea cea de fiecare an a Strămoșilor celor mai înainte de Lege; a lui Avraam și a celor împreună cu el; să cinstim după vrednicie seminția lui Iuda; să lăudăm împreună cu Daniel pe tinerii cei din Babilon, care au stins văpaia în cuptor, ca pe cei ce sunt chipul Treimii; proorociile cu tărie ținându-le, împreună cu Isaia să strigăm cu mare glas: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu, pe Emanuel, care înseamnă: Dumnezeu cu noi.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 3.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 4:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
