Familia unui băiat de 11 ani nu are nici un răspuns în legătură cu motivul morții fiului lor, survenită în timpul unei drumeții, dar înțelege că rugăciunea și semnul crucii făcute de băiețelul care tocmai fusese botezat sunt o comoară prețioasă pe care să o păstreze mereu.
E 22 octombrie. Ca în fiecare an, familia Therrien merge la picnic și face o drumeție pentru a respira aerul proaspăt de la poalele munților Appalaches din Saint Joseph de Coleraine, Quebec. Jacob are 11 ani. Este un băiat foarte sportiv și într-o formă fizică perfectă. Cu toate acestea, la un moment dat, copilul are dureri de picioare care îl fac să se oprească. După puțin timp pornește din nou, dar un al doilea disconfort îl surprinde în timp ce urca pe potecă. După un scurt timp de odihnă, pornește iar, dar urmează o a treia pauză ... Ultima! Își pierde cunoștința și moare sub ochii Sandrei, mama sa, ingrozită, căreia tocmai îi ceruse permisiunea de a se ruga. El, acest om mic "abia botezat" și crescut într-o familie de nepracticanți, mărturisește mama.
"Nu mi-a mai spus niciodată în viața sa că dorește să se roage (...) Mi s-a părut amuzant, dar dacă asta îl poate motiva să meargă înainte, i-am spus: da, dragul meu, te poți ruga. Și-a făcut semnul crucii și, în acel moment, a plecat. Ochii lui erau precum ai unei persoane care și-a pierdut cunoștința. L-am scuturat și l-am strigat: Jacob, ce se întâmplă? Nu știu, au fost ultimele sale cuvinte", mai spune mama băiețelului.
Ce a văzut micul Jacob?
Ce a văzut micul Iacov? De ce această dorință bruscă de a se ruga? A fi copii ai lui Dumnezeu "este în ADN-ul nostru", a spus Papa Francisc la Liturghia Rusaliilor, este un fapt "internalizat" în inima omului de către Spiritul Sfânt care acționează în viața fiecăruia. Iar dacă nu se vede, Spiritul Sfânt se simte, mai ales în rândul copiilor care, de la vârsta de 3 ani, au această abilitate uimitoare de a percepe misterul, invisibilul.
Sora Emmanuelle, care a murit în 2008, explica în cartea sa, "Un sărac a strigat și Domnul l-a ascultat", că ochii unui copil sunt capabili să vadă invizibilul, deoarece "rugăciunea lui depășește contingențele pământești și ajunge la paradisul pierdut unde omul, înainte de căderea lui, a vorbit lui Dumnezeu în briza serii. Rugăciunea lui Jacob a fost această rugăciune "spontană, încrezătoare, caracteristică anilor tinereții", despre care vorbește "sora preferată a francezilor" în cartea sa dedicată celor care nu știu să se roage. Această rugăciune, spune ea, "dispare în general atunci când intelectul se dezvoltă și solicită dovezi raționale pentru a adera la ceea ce i se prezintă."
Darul Spiritului Sfânt
Aproape trei săptămâni după acest eveniment trist, părinții încă nu au răspuns pentru a explica moartea fiului lor. Teoria malformației cardiace a fost totuși exclusă, precum și orice anomalie a toracelui, relateaza Le Journal de Montreal. Dar ceea ce știu este că copilul lor știa cum să iubească. Nu este acesta darul Spiritului Sfânt pe care l-a avut în el?
"Micuțul meu a avut o viață bună, am avut o viață de familie bună. Ne putea da până la cincisprezece îmbrățișări pe zi, fără să-i cerem. Cel mai valoros lucru pe care l-am învățat de la el e cum să le arăt celor din jur cât de mult îi iubesc și asta nimeni nu poate să mi-o ia. Strângeți-vă copiii în brațe și-i sărutați", îi îndeamnă mama băiețelui astăzi pe părinți, fără să-și dea seama poate că Jacob i-a prezentat înainte de a o"părăsi" pe cel mai prețios prieten al oamenilor ... pe Dumnezeu!
Traducere: ACC