În 1917, la Fatima, Maica Domnului a cerut ceva foarte simplu: reînnoirea practicii de credință, întoarcerea la Dumnezeu și pocăința pentru cei păcătoși. Viitorul omenirii nu depindea de intrigi internaționale sau marșuri de forță și nici de superioritatea afectată a mai marilor vremii, ci de consfințirea lumii la Inima neprihănită a Mariei.
La fel ca Isus, Maica Domnului nu venea cu putere și nici cu privilegiul de a impune legea lui Dumnezeu. Preacurata ne învață că viitorul și istoria depind de conștiința noastră de a colabora cu El. Isus a predicat Împărăția cerurilor dar niciodată din tribunele puterii. A făcut-o pentru cei care aveau ochi să-l vadă și urechi să-l audă. Respectul pentru celălalt – aflat în centrul mesajului Său – rămâne „sufletul” Evangheliei, fiindcă credința este prietenia cu Dumnezeu și, oglindită în dragoste, respect și libertate, ea nu poate fi dărâmată de interese meschine.
A fi parte a Bisericii Române Unite cu Roma și, în același timp, parte a societății noastre, ne obligă adesea, din păcate, la un exil interior. Există încă multă retorică; mai mult, lucruri certe pentru istorie – cum ar fi desființarea stalinistă a Bisericii Române Unite din 1948 – sunt banalizate. Să nu ne descurajăm! Cel mai mare serviciu făcut Adevărului este să arătăm că nu putem trăi fără El. Binele făcut celorlalți, jertfele iubirii, iertarea și asumarea suferinței, Adevărul însuși, nu sunt pentru Dumnezeu simple convenții umane și nu pot fi asumate în istorie prin argumente părtinitoare. Din păcate – cum spunea recent Papa Francisc – aroganța și prezumția conduc adesea la violența nedreptății. Chiar dacă Providența se exprimă în multe feluri, niciodată nu îndreptățește pe nimeni pentru a lovi pe altcineva.
De la Învierea Domnului încoace, lupta creștinului continuă să fie în primul rând sufletească, îndreptată împotriva Răului și a îngerilor săi. Dincolo de tragedia răutății, mesajul Maicii Sfinte la Fatima conține un îndemn puternic la seninătate. Să-i mulțumim că ne ajută să nu ne lăsăm copleșiți și să nu ne săturăm de Adevăr și libertate. Și să putem răspunde răului cu binele, fiindcă – vorba psalmului – Dumnezeu îi apără întotdeauna pe cei care-și pun încrederea în El.
+ MIHAI, episcop
(text publicat în Foaia de An Nou bisericesc, anul IV, octombrie, nr. 4/2017)
