De M. Chiara Biagioni
"Popoarele din Europa de Est se simt europene, prin cultură, prin istorie, prin tot ceea ce ne leagă cu lumea creştină care mai ales în primul mileniu s-a format în acest spaţiu cultural şi religios". Cel care se face glas al popoarelor din Europa de Est este Preafericirea Sa Sviatoslav Shevchuk, conducătorul Bisericii greco-catolice ucrainene. Agenţia SIR l-a întâlnit în redacţia romană a agenţiei, în ajunul întâlnirii de dialog şi confruntare despre "(Re)thinking Europe - Contribuţia creştinilor la viitorul proiectului european" care, la iniţiativa episcopilor europeni din COMECE şi a papei Francisc, se va ţine în Vatican de la 27 la 29 octombrie 2017. "Se spune că Europa s-a născut pe trei fundamente: filozofia greacă, dreptul roman şi Evanghelia", spune Schevchuk. "Şi acestea sunt şi fundamentele societăţii ucrainene şi ale Europei de Est, de aceea atunci când se vorbeşte despre Europa ca despre o identitate politică, economică, geografică şi culturală, noi ne simţim parte din acest pământ".
Poporul dumneavoastră, Ucraina, ce raport are cu Europa?
La nivel politic, ucrainenii sunt mai euro-optimişti decât popoarele din UE. Când a căzut zidul din Berlin, statele satelit din fosta Uniune Sovietică au încercat să se integreze în lumea occidentală, pentru că vedeau în această integrare o garanţie de libertate, de independenţă şi ireversibilitate a procesului democratic. Au fost primele care au cerut să fie integrate în UE. Şi în urmă cu cinci ani, revoluţia de la Maidan a fost o explozie a acestui euro-optimism, pentru că s-a născut ca o contestare care pornea de jos, mai ales de la tineri, împotriva deciziei fostului nostru preşedinte de a opri procesul de asociere cu UE. Din acel moment, poporul ucrainean a mărturisit şi cu preţul sângelui său principiile care îi apropie de integrarea cu UE.
Care sunt aceste principii care determină în Ucraina aşa de multe persoane să se bată pentru Uniunea Europeană?
Sunt principiile doctrinei sociale a Bisericii: demnitatea persoanei umane, în faţa faptului că în statul comunist demnitatea persoanei umane era puternic călcată în picioare şi statul nu este în slujba persoanei şi persoana era în slujba statului. Binele comun, nu impus şi nici redus la câţiva, aşa cum se întâmpla în spaţiul post-sovietic, ci binele tuturor cetăţenilor. Solidaritatea, care nu este colectivism forţat, ci mişcare de primire şi generozitate şi, în sfârşit, subsidiaritatea, prin care toţi şi în mod diferit sunt responsabili ai statului.
Dar vă simţiţi acceptaţi şi luaţi în considerare în Europa?
Euro-optimismul nostru este văzut chiar de europeni ca o utopie. Mulţi reprezentanţi ai Uniunii Europene când veneau să viziteze Ucraina în timpurile revoluţiei de la Maidan, sau când îi vizitează acum pe soldaţii noştri care apără Ucraina, convinşi că îşi dau punctul lor de vedere cu privire la valorile europene, se simt deranjaţi pentru că spun ei că astăzi niciun european nu este dispus să-şi verse sângele pentru acele valori.
Din "observatorul" dumneavoastră, ce i se întâmplă Europei?
Se pun în discuţie, ba chiar nici nu se mai reuşeşte să se perceapă bogăţia valorilor europene. Cred că Europa îşi pierde rădăcinile sale creştine şi, în acest mod, pierde şi fundamentele identităţii sale. Dacă Europa uită rădăcinile sale creştine, nu va mai avea motivaţii pentru a afirma demnitatea persoanei umane, pentru a lucra pentru binele comun, pentru a fi solidar cu alţii. Stimulentele de a se închide în propriul egoism naţional, tendinţa spre naţionalismele extreme sunt rezultatul acestui proces. Aş vrea să fac acest apel: Europa, fii unită, fii tu însăţi, fii creştină!
Populismul îşi are rădăcina sa profundă în ură. O ură care ameninţă legătura Uniunii. Dumneavoastră care sunteţi un om din est, care a trăit în istoria sa şi personală rezultatele cele mai atroce ale urii, de ce fel de medicament are nevoie Europa astăzi?
Aş răspunde la această întrebare pornind de la un punct de vedere spiritual şi aş lăsa altora analiza politică. Unul este împins să urască pe celălalt pentru că nu se simte iubit. Când descoperim că Dumnezeu ne iubeşte, şi suntem în viaţă pentru că Dumnezeu ne-a voit, atunci se descoperă că iubirea este modul de a fi al vieţii. Fără capacitatea de a iubi nu avem posibilitatea de a trăi şi de a exista. Încercăm atunci să afirmăm cu orice preţ egoul nostru, eliminându-l pe celălalt. Şi celălalt care trebuie urât este străinul, este migrantul, este populaţia care trăieşte într-o altă regiune, este cel diferit de mine. Devenim astfel o societate străbătută de ură şi de egoism. O societate a celor urâţi şi a celor care urăsc.
Remediul?
Ioan Paul al II-lea vorbea despre iertare. Uniunea Europeană s-a născut ca un proiect de pace. Părinţii fondatori erau determinaţi să garanteze că războaiele, ciocnirile, urile şi naţionalismele extreme care au divizat continentul european, nu vor mai putea să se întoarcă. De aceea Uniunea Europeană este un proiect de pace nu de ură, este un proiect de bun comun nu de bun privat, este o cale de reconciliere. Însă Ioan Paul al II-lea ştia că nu poate să existe o societate însănătoşită paşnic dacă mai întâi nu vindecă amintirea sa şi nu alină rănile sale. Şi indica în iertare o cale de parcurs. Iertarea - spunea el - este un balsam. Iertarea, acordată şi primită, este un balsam, capabil să vindece rănile, să purifice amintirea, să construiască şi căi de reconciliere.
Dumneavoastră sunteţi fiu al unui ţinut în care încă se duce un război. Ce aţi vrea să spuneţi astăzi Uniunii Europene?
Aş vrea să adresez tuturor responsabililor Uniunii, mai mult decât un apel, un strigăt în numele poporului ucrainean: gata cu investiţia în moarte. Investiţi în viaţă. Nu investiţi în războaie ci în dezvoltarea umană. Ucraina s-a săturat de războaie. Dacă războiul continuă, este pentru că cineva investeşte o mare cantitate de bani. Are dreptate papa Francisc atunci când spune că piaţa armelor este pătată de sânge şi cei care semnează acorduri militare şi comerciale cu privire la vânzarea şi cumpărarea de arme, fac asta cu mâinile pline de sânge. De aceea strigătul meu este: investiţi în viaţă, nu în război. Gata cu armele. Dacă spuneţi că Europa este un proiect de pace, trebuie să înţelegeţi că războiul din Ucraina nu este un război ucrainean, ci război european şi că tot continentul european trăieşte această hemoragie. Dacă într-adevăr suntem cu toţii conştienţi că pacea în Europa este puternic legată de pacea în Ucraina, şi suntem cu adevărat uniţi, dacă această conştiinţă se va trezi, sunt sigur că războiul din Ucraina se va termina.
(După agenţia SIR, 17 octombrie 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
