Cea de-a șasea și ultima apariție a Maicii Domnului de la Fatima a avut loc pe 13 octombrie 1917. Toate aparițiile fiind recunoscute pe 13 octombrie 1930.
La 13 octombrie 1917, în ciuda ploii de la Cova da Iria, mulțimea număra 50 000 - 60 000 de oameni! Unii au venit de departe pentru a participa la apariția anunțată. Aceasta are loc exact la 33 de ani de la viziunea Papei Leon al XIII-lea. Lucia, Jacinta și Francisco anunțaseră nu numai că un miracol ar avea loc, dar și că Doamna va dezvălui cine era și ce voia.
Lucia a cerut credincioșilor prezenți să-și închidă umbrele și să recite Rozariul împreună pentru a observa mai bine sosirea Maicii Domnului. Neprihănita Zămislire se prezintă Luciei ca fiind Sfânta Fecioară a Rozariului și i-a cerut să construiască o capelă în cinstea ei. Ea a anunțat, de asemenea, că războiul se va termina.
"Vreau să-ți spun să faceți aici o capelă, în onoarea mea. Eu sunt Maica Domnului a Rozariului. Să continuați să vă rugați Rozariul în fiecare zi. Războiul se va termina și militarii se vor întoarce la casele lor."
După aceste cuvinte Fecioara Maria s-a ridicat la cer.
Fotografia făcută printre nori în timpul "miracolului soarelui", a fost publicată în Osservatore Romano.
O mare parte a mulțimii a putut vedea dansul soarelui: ploaia s-a oprit brusc și nori s-au dispersat brusc, dezvăluind un cer senin. Mulțimea s-a putut uita direct la soare fără să-i doară ochii și fără nici un inconvenient. Totul s-a petrecut într-o mare tăcere. Astrul a început să tremure cu mișcări bruște, după care a început să se învârte cu o viteză nebună, aruncând jerbe de lumină de toate culorile curcubeului. Se părea că se apropie de pământ, astfel încât mulțimea a început să se îngrijoreze. Într-adevăr, soarele, păstrând mișcarea rapidă de rotație, părea că se desprinde brusc din cer și în zig-zag a trecut prin mulțime. Spre uimirea tuturor, au observat că hainele, înmuiate de ploaia ce a avut loc cu câteva minute mai devreme, erau complet uscate! Dansul soarelui a fost observat până la câțiva kilometri de Fatima.
(ACC, e-communio.ro)
***
Oraşul Fatima din Portugalia, cu o populaţie de aproximativ 15.000 de locuitori, fiind format din câteva cartiere care altădată erau cătune învecinate (Cova da Iria, Aljustrel, Lomba D'Égua şi Moita Redonda), este acum cunoscut ca un important centru marian, sub numele de Fátima, Cidade da Paz sau Terra de Milagres e Aparições.
El a devenit, în anul 2017 centrul mondial al lumii catolice, datorită centenarului apariţiilor Sfintei Fecioare Maria la 13 mai, când celor trei păstoraşi, Jacinta (7 ani) şi cei doi veri, Francisco (9 ani) şi Lúcia (10 ani), aflaţi cu oile la păscut, în locul denumit local "Cova da Iria - Grota Sfintei Irina", lângă satul Fatima, le-a apărut în mijlocul unei lumini puternice conturul unei femei, "Doamna din Lumină".
În apariţiile sale, în zilele de 13 ale fiecărei luni, din mai până în octombrie 1917, însăşi Sfânta Fecioară, numită şi Doamna Rozariului, le cere copiilor să spună rugăciunea pe care o spunem şi noi la fiecare decadă din rozariu: "O, Isuse, iartă-ne păcatele, fereşte-ne de focul iadului şi du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta".
Sanctuarul de la Fátima, construit în zona unde cei trei copii au avut viziunile cu "Doamna din Lumină", cuprinde mai multe clădiri, biserici, altare şi monumente cu semnificaţie religioasă sau centre de binefacere. Apărute treptat în ultimii 99 de ani, ele sunt preponderent de factură modernă, cu excepţia bisericii "Maica Domnului", care a respectat uzanţele estetice ale perioadei interbelice portugheze şi rigorile dogmatice.
În paralel, a fost pusă la punct şi o planificare urbanistică elaborată, în care căile de acces (unele subterane) şi spaţiile deschise, pavate temeinic, au un rol important.
Sanctuarul este compus din Capela Apariţiilor, bazilica şi colonadele, biserica "Sfânta Treime", zona de rugăciune, Casa Fecioarei de pe Muntele Carmel (cu zona parohiei) şi "Doamna Îndurerată" (cu pacienţii din zona), Piaţa "Pius al XII-lea" şi Centrul "Paul al VI-lea".
Capela Apariţiilor este "inima" sanctuarului de la Fatima. Ridicată între 28 aprilie şi 15 iunie 1919, a fost restaurată şi redeschisă la 13 ianuarie 1923. Deşi a fost supusă unor modificări minore, păstrează caracteristicile originale ale unui altar popular. În 1988, tavanul a fost căptuşit cu lemn de pin, din Siberia de Nord, lemn care a fost ales pentru caracteristicile sale de luminozitate şi durabilitate.
Piedestalul pe care se află statuia Fecioarei marchează locul unde se afla stejarul verde în care a apărut Doamna Rozariului în cinci dintre cele şase apariţii, respectiv mai, iunie, iulie, septembrie şi octombrie.
Statuia Madonei, opera sculptorului José Ferreira Thedim, este confecţionată din lemn de cedru adus din Brazilia şi are înălţimea de 1,04 m. Coroana preţioasă, oferită de femeile portugheze, este din aur, cântăreşte 1.200 g şi este compusă din 313 perle şi 2.679 pietre preţioase. Această statuie a părăsit Capela Apariţiilor doar la ocazii considerate foarte importante. Una din aceste ocazii a fost în anul 1984, când, la cererea papei Ioan Paul al II-lea, a fost adusă la Vatican, unde, la 25 martie, în Piaţa "Sfântul Petru", a fost consacrarea lumii la Inima Neprihănită a Mariei. În acea zi, Sfântul Părinte a oferit Fecioarei glonţul care l-a lovit în atacul asupra sa la 13 mai 1981, glonţ care a fost încastrat în coroana Maicii Domnului. Este bine cunoscut că Ioan Paul al II-lea (1978-2005) a avut o mare afecţiune pentru Maica Domnului, s-a rugat mult rozariul şi a recomandat frecvent această rugăciune. El a fost convins că a supravieţuit atentatului din 13 mai 1981 datorită ocrotirii Fecioarei de la Fatima. A vizitat de trei ori locul apariţiilor, onoare pe care nici un papă nu a făcut-o altui loc de pelerinaj. A redactat şi pronunţat un Act de Încredinţare a lumii la Maica Domnului, încredinţându-i "întreaga lume, mai ales popoarele faţă de care, datorită situaţiei lor, [tu, Maria,] ai o dragoste şi o solicitudine deosebită".
În spatele capelei se află sacristia şi locuri pentru depunerea de cereri şi oferte din partea pelerinilor, precum şi locuri pentru procurarea şi arderea lumânărilor.
La un capăt al zonei de rugăciune se află bazilica "Sfânta Fecioară a Rozariului de la Fátima" (Basilica de Nossa Senhora de Fátima), ridicată între 1928 şi 1954 şi care a primit titlu de "Basilica" în noiembrie 1954, titlu acordat de papa Pius al XII-lea. Construită în stil neoclassic, impresionează prin turnul cu clopotniţă, care se ridică până la 65 m înălţime, având în vârf o coroană de bronz de 7 tone, care a fost spoită cu aur în august 1999 de către Waldemar Karwowski, artist de origine poloneză. Crucea din vârful turnului este luminată noaptea şi se vede de la mare distanţă. Statuia Inimii Neprihănite a Mariei aflată întră-o nişă a turnului, are 4,73 m şi cântăreşte 14 tone. În clopotniţă sunt 62 de clopote, iar orga din sanctuar are 12.000 de tuburi.
În zonele laterale ale bisericii se desfăşoară, conturând un fel de amfiteatru, două colonade simetrice care fac legătura cu clădirea mănăstirii şi spitalul. Este format din 200 de coloane şi 14 altare. În aceste altare, din ceramică policromă, sunt stabilite cele 14 staţiuni de pe Via Crucis (Calea Crucii). Clădirea, care măsoară 70,5 m lungime şi 37 m lăţime, a fost construită în întregime cu piatră din regiune, iar altarele sunt din marmură.
La intrarea în bazilică, deasupra uşii principale, este un mozaic care reprezintă Sfânta Treime. Interiorul are un stil simplu, dar elegant în simplitatea liniilor sale, fiind alcătuit dintr-o navă mare cu altar, transept şi două sacristii, una a fost transformată în capela "Sfântul Iosif". Vitraliile capelelor laterale reprezintă invocări din Litania Sfintei Fecioare. Imaginea altarului reprezintă mesajul sfintei Fecioare care coboară sub formă de lumină şi pace, în timpul viziunilor, pregătite de înger prin întâlnirea cu Cristos în Euharistie. În această reuniune biserica este prezentă în persoana episcopului diecezei, în genunchi pe stânga. În partea din dreapta sus figurile papilor care au primit şi au luat parte la acest mesaj: Papa Pius al XII-lea, Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea, care a venit la Fatima în 1967 şi a declarat Doamna noastră Mamă a Bisericii. Pe latura opusă, trei îngeri contemplă acest mesaj al Maicii lui Dumnezeu oamenilor, mesajul de rugăciune, pocăinţă şi speranţă. În partea dreaptă a transeptului se află mormântul vizionarului Francisco Marto, care a murit la 4 aprilie 1919, iar la polul opus se află mormântul vizionarelor Jacinta Marto, care a murit la 20 februarie 1920 şi al Luciei care a murit la 13 februarie 2005, la vârsta de 97 de ani. Francisco şi Iacinta au fost exhumaţi în anul 1935 şi apoi în anul 1951, când s-a făcut constatarea că trupul Jacintei nu putrezise. Aceştia au fost declaraţi "venerabili" de către papa Ioan Paul al II-lea într-o slujba publică ţinută în Fatima la 13 mai 1989. Papa Ioan Paul s-a întors în Fatima la 13 mai 2000 pentru a-i declara pe aceştia "binecuvântaţi". La 13 februarie 2008, la Vatican, papa Benedict al XVI-lea a anunţat deschiderea procesului de beatificare pentru sora Lucia. La 13 februarie 2017, zi în care a trecut la Domnul, s-a încheiat procesul de canonizare, faza diecezană, al sorei Lucia.
La intrarea din partea de sud a sanctuarului, este un monument format dintr-un modul concret al Zidului Berlinului, oferit de Virgílio Casimiro Ferreira, emigrant portughez în Germania, plasat aici ca o amintire recunoscătoare a intervenţiei lui Dumnezeu, promisă la Fatima, în căderea comunismului. Monumentul a fost inaugurat la 13 august 1994. Cântăreşte 2.600 kg, măsoară 3,60 m înălţime şi 1,20 m lăţime.
Din piaţa largă ce se desfăşoară în faţa bisericii "Maica Domnului" şi unde se petrec majoritatea procesiunilor şi evenimentelor importante pentru pelerini, se urcă spre biserica "Preasfânta Treime" sau bazilica mică. Inaugurată în 2007, este un lăcaş de cult cilindric, cu o serie de structuri exterioare din beton spectaculoase, cu o arhitectură modernă, fără suporţi intermediari. Spaţiul central cu 9.000 de locuri (76 pentru persoane cu handicap), numit "Convivium de Santo Angostinho", este destinat întâlnirilor, conferinţelor, slujbelor, concertelor şi altor evenimente specifice. În plus, terenul din jurul clădirii a fost supraînălţat, "îngropând" clădirea şi făcând căile de acces mult mai eficiente. În interior, pardoseala are o înclinare uşoară, asigurând vizibilitate altarului. Structura edificiului include şi o serie de capele: Capela Sfintei Inimi a lui Isus, Capela Învierii, Capela Sfântului Sacrament, Capela Inimii Neprihănite a Mariei ş.a.). În afară de altar, puteţi vizita în zona Muzeul de Artă Sacră şi Etnologie, Muzeul figurilor de ceară, Muzeul Fatima din 1917 şi Scena Naşterii şi satul Betleem, animate. În biserica "Sfânta Treime", deasupra altarului, se află un Răstignit realizat din bronz şi suspendat, având 7,5 m. Acesta este suprapus peste mielul din panoul prezbiteriului. Statuia Doamnei Noastre din Fatima, cu braţele deschise, lăsând a se vedea inima neprihănită şi Rozariu, este o sculptură în marmură albă de Carrara, înaltă de 3 m. Prezbiteriu are un mozaic de aproximativ 500 m2 (10 m înălţime şi 50 m lăţime), care acoperă partea inferioară a peretelui curb, făcut din teracotă aurită şi prelucrată manual. La dreapta şi la stânga tronului şi al mielului este Ierusalimul ceresc, unde se pot vedea o mulţime de îngeri şi sfinţi.
Zona de rugăciune sau Piaţa (Recinto de Oração), cu toate că nu este o zonă acoperită, este ca o biserică mare, care a salutat milioane de pelerini din toate părţile lumii. Ca orice biserică are o cruce, un altar, o Calea crucii şi statui ale sfinţilor, măsoară 540 m lungime şi 160 m lăţime, o suprafaţă de 86.400 m2, şi poate primi 300.000 de pelerini.
Monumentul Preasfintei Inimi a lui Isus, cu o statuie din bronz aurit, aflată în centru, pune accentul pe centralitatea lui Isus Cristos. La baza lui se află patru fântâni cu apă potabilă.
Timpul se opreşte în loc, la fel ca şi durerea celor care merg în genunchi sute de metri prin piaţă pe un traseu cu dale de piatră, până la statuia Maicii Domnului, din Capela Apariţiilor. Pelerinii îşi poartă copiii bolnavi în braţe sau merg în acelaşi ritm cu cei dragi care se roagă alături de ei şi îi acompaniază, iar în momentul în care ajung în faţa sfintei Fecioare Maria, o binecuvântează cu o mai mare dorinţă, urmând ca apoi să înconjoare, tot în genunchi, locul unde este aşezată statuia.
În centru - dreapta este o cruce înaltă de 27 m, iar în apropiere statuia papei Ioan Paul al II-lea.
Anual, această piaţă, este străbătută în rugăciune de peste 5 milioane de credincioşi. În jurul pieţei sunt un număr considerabil de magazine şi standuri de vânzare diverse articole religioase.
Zilnic, în jurul orei 11, în Centrul Pastoral "Paul al VI-lea", un centru imens, cu o acustică deosebită, care poate găzdui câteva mii de pelerine, au loc slujbe internaţionale, la care participă pelerini din întreaga lume.
După-amiaza, începe slujba în bazilica "Maica Domnului", slujbă ţinută în limba portugheză, unde se rosteşte Sfântul Rozariu.
Seara, cei veniţi să o binecuvânteze pe Fecioara Maria, se adună în Capela Apariţiilor, unde se recită sfântul Rozariu, în limbile participanţilor, urmat de procesiune cu lumânări şi statuia Maicii Domnului (joi, procesiune euharistică).
Centrul de informaţii, aflat în apropierea capelei, oferă pliante cu harta întregului oraş, cu numele şi descrierea fiecărei clădiri şi programul slujbelor care au loc de-a lungul anului, atât în limbile de circulaţie internaţională, cât şi în limba română. Pe spatele micilor icoane primite de la biroul de informaţii se regăsesc rugăciuni închinate Maicii Domnului şi binecuvântări pentru Domnul nostru Isus Cristos.
Muzeul figurinelor din ceară aflat în centrul oraşului descrie întreaga istorie a oraşului prin cele 31 de scene cu figurine de ceară, decorate în mod corespunzător, reproducând, de asemenea, momentele apariţiilor şi vizita Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea.
Micul sat Aljustrel, aflat la cca. 2 km de Fatima, este locul de naştere a celor trei copii vizionari. Casa lui Francisco şi Jacinta pot fi vizitate, precum şi casa lui Lucia, transformată într-un muzeu şi care descrie modul de viaţă local de la începutul secolului. XX.
Calea crucii Valinhos începe în Rotunda "Sfânta Tereza de Ourem", unde se află un grup statuar cu cei trei păstoraşi şi se desfăşoară pe mai bine de un kilometru printr-un parc de măslini şi stejari de plută. Acest traseu cu Patimile lui Isus cuprinde 15 staţiuni, se termină cu capela "Sfântul Ştefan" şi a fost donat de catolicii maghiari din Occident. Între staţiunile a 8-a şi a 9-a, este locul unde s-a petrecut a patra apariţie a Sfintei Fecioare la 19 august anul 1917 şi este marcată printr-un monument.
Înainte de a ajunge la capela "Sfântul Ştefan", călătorii pot vedea Loca do Cabeço sau "Loca do Anjo", în care cei trei copii au primit, pentru prima şi a treia oară (în primăvara şi în toamna anului 1916), vizita "Îngerului Păcii", care s-a rugat împreună cu ei: "Dumnezeul meu, cred, te ador, sper şi te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu cred, care nu te adoră, nu speră şi nu te iubesc". A doua apariţie a Îngerului Păcii" a avut loc la "Fântâna Arneiro" din curtea părinţilor Luciei. În a treia apariţie, copii au primit sfânta Împărtăşanie din mâinile Îngerului Păcii, după ce au repetat de trei ori: "Sfântă Treime, Tată, Fiu, Duh Sfânt, te ador profund şi îţi ofer cel mai preţios trup, sânge, sufletul şi divinitatea lui Isus Cristos, prezent în toate tabernacolele lumii, reparaţie pentru fărădelegi, sacrilegiile şi indiferenţa cu care el însuşi este jignit. Şi prin meritele infinite ale sale, te implor pentru convertirea păcătoşilor".
În anul 2017 centenarul apariţiilor va fi sărbătorit cu un program amplu de evenimente, care include concerte, expoziţii şi spectacole şi al căror punct culminant va avea loc la 12 şi 13 mai, când la celebrările religioase obişnuite va participa Sanctitatea Sa papa Francisc.
O Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la tine!
Prof. Vicenţiu Ciocan
