Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci
(Luarea Crucii și urmarea lui Hristos).
17 septembrie 2017,
Sfintele martire Sofia
și fiicele ei, Pistis, Elpis și Agapis (+sec II).
(V 6; L 4; Ap Galateni 2,16-20; Ev Marcu 8,34-38 și 9,1)
Vecernia
După obișnuitul început cântăreții, pe versul de rând, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Psalmul 140, pe versul 6, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc.
Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 6 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Biruinţă având,. Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai înălţat, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Cel ce eşti între morţi liber; Cel ce izvorăşti viaţa din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Astăzi Hristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit; că toţi glăsuind cântarea, aşa să zicem: Izvorule al vieţii, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
De Tine, Doamne, Cel ce eşti în toată făptura, unde vom fugi noi păcătoșii? În cer? Însuţi locuieşti. În iad ? Moartea ai călcat. Întru adâncurile mării? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugăm: Cel ce ai înviat din morţi, indură-Te spre noi.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
În crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o preamărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răbdând crucea, cu moartea pe moarte ai zdrobit.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mărire puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cel ce avea stăpânirea morţii; înnoitu-ne-ai prin crucea Ta, dăruindu-ne viaţă şi nestricăciune.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Îngroparea Ta, Doamne, legăturile iadului le-a rupt sfărmându-le; învierea cea din morţi lumea a luminat; Doamne, mărire Ție.
2 Stihiri ale Dupăserbării, vers 4.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Astăzi ca un soare luminos a strălucit cinstită Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, întărindu-se în locul cel preamărit al căpățânii; și, înălțându-se pe muntele Tău cel preasfânt, arată lămurit că printr-însa ai înălțat firea noastră în ceruri, ca un iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Astăzi cerurile au vestit oamenilor gloria Ta, Doamne, Cel ce ești necuprins de minte; că strălucind luminat semnul Crucii, a înfruntat mintea cea turbată și împietrită a ucigașilor de Dumnezeu. Pentru aceasta, mărim purtarea Ta de grijă și iubirea Ta de oameni, Isuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
1 Stihiră a Sfintelor Mucenițe, vers 4.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Tinerele fecioare, fiind unite cu legea firii ca niște surori și cu dragostea Celui ce le-a zidit întărindu-se, au risipit legătura înșelăciunii. Și, îmbărbătându-se prin credință, au sfărâmat pe vrăjmașul cel viclean; iar împodobindu-se cu cununa biruinței, luminat s-au sălășluit în cămara cea de mire, veselindu-se.
Mărire…, Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 6.
Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul- Născut, Acelaşi din tine, cea curata a ieşit, în chip de negrăit întrupându-se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luă m aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
După Ectenia stăruitoare, rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne, Ectenia celor șase cereri
Îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 6.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri; şi pe noi, cei de pe pământ, învredniceşte-ne cu inimă curată să Te preamărim.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Porţile cele de aramă sfărmând şi încuietorile iadului frângând, ca un Dumnezeu atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta, şi noi lăudând grăim: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Din stricăciunea cea de demult vrând Hristos să ne îndrepteze, pe cruce s-a pironit, şi în mormânt a fost pus. Pe Care femeile purtătoare de mir cu lacrimi căutându-L, plângând au grăit: Vai nouă, Mântuitorul tuturor, cum ai primit a Te aşeza în mormânt? Şi aşezându-Te cu voia, cum Te-au furat, cum Te-ai mutat? In ce loc au ascuns trupul Tău cel de viaţa purtător? Ci Stăpâne. precum ai făgăduit, arată-Te nouă şi fă să înceteze tânguirea noastră cea cu lacrimi. Dar încă plângând ele, îngerul către dânsele a strigat: Plângerea potolindu-o, Apostolilor spuneţi că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Răstignindu-Te, precum ai voit, Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat cu mărire, ca un Dumnezeu,dăruind lumii viaţă fără de sfârșit şi mare milă.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Făcătorul și Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta, ție, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere, ca îngerul: Bucură-te Stăpână, folositoarea și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre!
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin.
Troparul Învierii, vers 4.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Mărire…, troparul Sfintelor, vers 4.
Mielușele cuvântătoare, prin mucenicie v-ați adus Mielului și Păstorului, săvârșind călătoria cea către Hristos și credința păzind-o. Pentru aceasta, cu suflet vesel astăzi săvârșind pomenirea voastră cea sfântă, minunatelor, pe Hristos Îl preamărim.
Și acum..., al Sărbătorii, vers 1.
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.
Preotul face Încheierea.
Utrenia
După obișnuitul început, îndată pe melodia troparului versului de rând 6:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.
Troparul Învierii, vers 6.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Mărire…, troparul Sfintelor, vers 4.
Mielușele cuvântătoare, prin mucenicie v-ați adus Mielului și Păstorului, săvârșind călătoria cea către Hristos și credința păzind-o. Pentru aceasta, cu suflet vesel astăzi săvârșind pomenirea voastră cea sfântă, minunatelor, pe Hristos Îl preamărim.
Și acum..., al Sărbătorii, vers 1.
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 6.
Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii ce erau ascunşi: Ieşiţi lucrătorii viei; vestiţi cuvântul învierii. Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.
Mărire…,
Doamne, Maria Magdalena a stat înaintea mormântului Tău şi s-a tânguit plângând; şi crezându-Te pe Tine a fi grădinarul, a zis: Unde ai pus Viaţa cea veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul Heruvimilor? Că cei ce-L păzeau, de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine împreună grăiți: Cel ce ai fost între morți şi morţi i-ai înviat, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Mai înainte a vestit Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu curată, cu totul fără prihană: că s-a coborât ca ploaia pe lână, Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, pe Mântuirea lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de dar.
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, pe vers 6.
Viaţa în mormânt a zăcut şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos; şi pe vrăjmașii Săi cu orbire lovindu-i, a înviat Domnul.
Mărire…,
Mai înainte a însemnat Iona înmormântarea Ta, iar Simeon a tâlcuit învierea cea dumnezeiască, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne; că Te-ai coborât ca un mort în mormânt, Cel ce ai stricat porţile iadului; şi ai înviat fără stricăciune, că un Stăpân, spre mântuirea lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, Cel ce de bunăvoie s-a pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.
Îndată, Binecuvântările Învierii.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult; şi înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.
Treptele, vers 6
Antifonul I
Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte: Miluieşte-mă, că să viez Ție.
Ai milă de noi nevrednicii, făcându-ne vase de folos, Ție, Cuvinte.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele ale pământului, îl avântă, îl înalţă, şi sus îl aşează.
Antifonul II.
De n-ar fi Domnul întru noi, nimenea nu ar putea învinge viclenia vrăjmașului; că cei ce biruiesc, de aici se înalță.
Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvinte. Vai mie! Cum voi scăpa de vrăjmași, iubitor de păcate fiind?
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifonul III.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul, vrăjmașilor le sunt înfricoșători, şi tuturor spre minunare; că spre cele de sus privesc.
Spre fărădelegi mâinile nu şi le întinde cel ce are partea drepţilor, ajutor pe Tine avându-Te, Mântuitorule.
Mărire…, Şi acum…,
Sfântului Spirit se cuvine stăpânirea peste toţi. Acestuia se închină oştile cele de sus cu toată suflarea celor de jos.
Prohimen, vers 6.
Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi (Ps 79,2).
Stih: Cel ce paști pe Israel ia aminte (Ps 79,1).
Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 6:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia Învierii, a patra (Luca 24,1-12)
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă:
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
Apoi, Psalmul 50:
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Preotul rostește Ectenia specială din Liturghier:
Urmează cântarea Canonului, vers 1.
Catavasia I
Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.
Catavasia III
Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum, Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi întărire.
Ectenia mică, apoi, Condacul Sărbătorii, vers 4.
Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe dreptcredincioșii creștini, dăruindu-le biruință asupra celui potrivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruință.
Icosul Sărbătorii.
Cel ce până la al treilea cer a fost răpit în rai și a auzit cuvinte nespuse și dumnezeiești, care nu este cu putință de limbi omenești a fi grăite, scrie către galateni: Ca niște râvnitori ai Scripturilor, ați citit și ați cunoscut: Mie, zice, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului, pe care pătimind a omorât patimile. Deci și noi cu osârdie să ținem Crucea Domnului, lauda tuturor: Lemnul ce ne este nouă dat spre mântuire, armă de pace, nebiruită biruință.
Sedealna Sfintelor, vers 8.
Fiindu-vă sufletele legate de dragostea lui Hristos, cu cuviință ați trecut frumusețea celor pieritoare și vremelnice; și prin osteneli sihăstrești ați omorât patimile, iar prin chinuri și dureri primind mucenicia, v-ați arătat adevărate ucenice ale Cuvântului. Pentru aceasta Stăpânul, pentru îndoita mucenicie, v-a dăruit vouă cununi și v-a învrednicit de cămara cea de mire, preafericitelor mucenițe. Iar acum, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce cu dragoste sărbătoresc sfântă pomenirea voastră.
Mărire…, Și acum..., a Sărbătorii, același vers.
Prin lemn a despuiat odinioară în rai pe oameni de nemurire vrăjmașul, aducând moartea prin gustarea din el. Iar lemnul Crucii, cel pricinuitor oamenilor de haina vieții, s-a înfipt pe pământ și toată lumea s-a umplut de bucurie. Pe aceasta văzând-o acum înălțată, ca dintr-un glas să strigăm, popoare, lui Dumnezeu cu credință: Plină este de mărire casa Ta.
Catavasia IV
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am preamărit dumnezeirea Ta.
Catavasia V
O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.
Catavasia VI
În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii, mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind, a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi, Condacul , vers 6.
Cu palma cea începătoare de viaţă, pe toţi cei morţi din adâncurile cele întunecoase înviindu-i, Dătătorul de viaţă, Hristos Dumnezeu, înviere a dăruit neamului omenesc; că este Mântuitorul tuturor, Învierea, Viaţa şi Dumnezeu a toate.
Icos
Crucea şi înmormântarea Ta, Dătătorule de viaţă, o lăudăm credincioşii şi i ne închinăm; că iadul l-ai legat, Cel ce eşti fără de moarte, ca un Dumnezeu atotputernic; şi morţii împreună i-ai înviat şi porţile iadului le-ai sfărâmat, şi puterea morţii o ai surpat, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pământenii, cu iubire Te preamărim pe Tine, Cel ce ai înviat şi ai frânt puterea vrăjmașului cea a tot păgubitoare, şi ai înviat pe toţi cei ce au crezut în Tine, şi lumea o ai scăpat de săgeţile şarpelui; şi ca Cel singur puternic de înşelăciunea vrăjmașului ne-ai mântuit. Pentru aceasta lăudăm cu evlavie învierea Ta, prin care ne-ai mântuit, ca un Dumnezeu a toate.
Catavasia VII
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu- Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Cu fapte bune luminându-ne, să vedem pe bărbaţii, cei ce stau la mormântul de viaţă purtător, în veşminte strălucitoare, şi pe purtătoarele de mir plecându-şi faţa la pământ; învierea Celui ce stăpâneşte cerurile să o cunoaştem, şi la viaţa cea în mormânt să alergăm cu Petru, şi de ceea ce s-a făcut minunându-ne, să aşteptăm, să vedem pe Hristos.
Mărire..., a Sfintelor.
Înfierbântându-se de râvna Treimii, cele trei fecioare, care sunt numite cu numirea virtuților Treimii, a nădejdii, a credinței și a dragostei, nu au băgat în seamă chinurile.
Şi acum..., a Născătoarei.
Bucuraţi-vă, zicând, ai schimbat întristarea strămoşilor, Doamne, aducând în lume bucuria învierii Tale. De aceea, Dătătorule de viaţă, pentru ceea ce Te-a născut, trimite lumina care luminează inimile, lumina milelor Tale, ca să strigăm Ţie: Iubitorule de oameni, Dumnezeu-omule, mărire Învierii Tale.
Îndată, pe versul 6, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4 și ale lui Anatolie 4, vers 6.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este poporului Tău; și într-însa nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Cu Tatăl şi cu Spiritul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă învierea Ta.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Doamne, mare şi înfricoşătoare este taina învierii Tale; că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte stricând, ca pe Adam să-l mântuiești. Pentru aceasta, în ceruri îngerii saltă şi pe pământ oamenii preamăresc milostivirea Ta ce s-a făcut cu noi, Iubitorule de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
O, călcătorilor de lege iudei! Unde sunt peceţile şi arginţii pe care i-aţi dat ostaşilor? Nu s-a furat Comoara, ci a înviat, ca un puternic; iar voi v-aţi ruşinat, lepădând pe Hristos Domnul măririi, Cel ce a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat din morţi. Acestuia să ne închinăm.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Pecetluit fiind mormântul, cum vi s-a furat, iudeilor, care ați așezat străjeri și semne ați pus? Prin uşile încuiate a trecut Împăratul. Sau ca pe un mort arătaţi-L, sau ca unui Dumnezeu închinaţi-vă împreună cu noi, cântând: Mărire Crucii Tale, Doamne, şi învierii Tale.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
La mormântul Tău cel primitor de viaţa, femeile purtătoare de mir tânguindu-se au ajuns, Doamne; şi miruri aducând, trupul Tău cel preacurat căutau să-L ungă; şi au aflat înger purtător de lumină şezând pe piatră, şi către dânsele grăind şi zicând: Pentru ce plângeți pe Cel ce din coastă a izvorât lumii viaţa? Ce căutaţi, ca pe un mort, în mormânt, pe Cel fără de moarte? Ci, mai degrabă alergând, spuneţi învăţăceilor Lui bucuria cea a toată lumea, a măritei Lui învieri. Întru care luminându-ne şi pe noi, Mântuitorule, dăruieşte-ne curăţire şi mare milă.
Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 4.
Foarte de dimineaţă era şi femeile au venit la mormântul Tău, Hristoase, dar trupul cel dorit nu l-au aflat. Pentru aceasta, nedumerite fiind, cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare, le-au zis: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? A înviat, precum a zis mai înainte. De ce nu vă aduceţi aminte de cuvintele Lui? Cărora crezând ele, au propovăduit cele ce au văzut. Dar bunele lor vestiri păreau vorbe deșarte; astfel că ucenicii erau încă zăbavnici; dar Petru a alergat şi văzând a preamărit întru sine minunile Tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 6 .
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: troparul, vers 8:
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Și troparul Sărbătorii, vers 1.
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
